Adevărata virtute nu este tristă şi antipatică, ci veselă cu amabilitate.

Dacă lucrurile ies bine, să ne bucurăm, binecuvântând pe Dumnezeu care le face să înflorească. — Ies prost? — Să ne bucurăm, binecuvântând pe Dumnezeu care ne face părtaşi la blânda Lui Cruce.

Bucuria pe care trebuie să o ai nu e cea pe care am putea-o numi fiziologică, de animal sănătos, ci una diferită, supranaturală, care izvorăşte din abandonarea a toate şi a ta proprie în braţele iubitoare ale Tatălui Nostru - Dumnezeu.

Nu-ţi pierde niciodată curajul, dacă eşti apostol. — Nu există potrivnicie pe care să nu o poţi învinge. — De ce eşti trist?

Feţe posomorâte... gesturi repezite... atitudini caraghioase... aer antipatic... Astfel crezi că-i poţi îndemna pe ceilalţi să-L urmeze pe Cristos?

Nu simţi bucurie? — Gândeşte-te: există o piedică între Dumnezeu şi mine. — Aproape întotdeauna vei vedea că este aşa.

Pentru a-ţi vindeca tristeţea îmi ceri un sfat. — Îţi voi da o reţetă care vine dintr-o mână bună: a apostolului Iacob. ”— Tristatur aliquis vestrum?“ — Eşti trist, fiule? — ”Oret!“ — Roagă-te! — Încearcă şi vei vedea.

Nu fi trist. — Să ai o viziune a lucrurilor mai... ”a noastră“ — mai creştinească.

Vreau să fii întotdeauna mulţumit, pentru că bucuria este parte integrantă a drumului tău. — Cere pentru toţi aceeaşi bucurie supranaturală.

”Laetetur cor quaerentium Dominum“. — Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul.

   — Lumină, ca să cercetezi motivele tristeţii tale.