Josemaría Escrivá Obras
734

”Acum a sosit ceasul vostru şi al puterii întunericului“. — Deci, omul păcătos îşi are ceasul lui? — Da... iar Dumnezeu, eternitatea!


735

Dacă eşti apostol, moartea va fi pentru tine o bună prietenă care-ţi uşurează drumul.


736

Ai văzut cum cad frunzele moarte într-o zi tristă de toamnă? Aşa cad în fiecare zi sufletele în eternitate: într-o zi, frunza căzută vei fi tu.


737

N-ai auzit pe ce ton de tristeţe se plâng oamenii legaţi de această lume, când spun că ”fiecare zi ce trece înseamnă a muri puţin“?

   Eu, însă, îţi spun: bucură-te, suflet de apostol, căci fiece zi ce trece te apropie de Viaţă.


738

Pe ”ceilalţi“, moartea îi paralizează şi îi înspăimântă. — Pe noi, moartea — Viaţa — ne însufleţeşte şi ne dă curaj.

   Pentru ei este sfârşitul: pentru noi, începutul.


739

Nu-ţi fie teamă de moarte. — Primeşte-o de pe acum, cu mărinimie..., când va vrea Dumnezeu... cum va vrea Dumnezeu... unde va vrea Dumnezeu. — Nu te îndoi: va veni în ceasul, locul şi felul cel mai potrivit..., trimisă de Tatăl tău — Dumnezeu.

   Binevenită fie, sora noastră moartea!


740

Ce piesă a lumii se va disloca dacă eu lipsesc, dacă mor?


741

Vezi cum se descompune material, în umori duhnitoare, cadavrul fiinţei iubite? — Dar, e un trup frumos! Contemplă-l şi trage consecinţele.


742

Acele tablouri de Valdés Leal, cu atâtea stârvuri distinse — episcopi, notabili — în intensă putrefacţie, cred că e imposibil să nu te impresioneze.

   Dar geamătul ducelui de Gandía: nu mai slujesc un stăpân ce-mi poate muri?


743

Îmi vorbeşti de dorinţa ta de a muri ”eroic“. — Nu crezi că e mai ”eroic“ să mori neobservat, într-un pat bun, ca un burghez..., însă de Iubire?


744

Tu — dacă eşti apostol — nu vei muri. — Vei schimba casa, şi nimic altceva.


745

”Şi iarăşi va să vină să judece pe cei vii şi pe cei morţi“, ne rugăm în Crez. — Ce bine ar fi dacă nu mi-ai pierde din vedere această judecată şi această justiţie şi... acest Judecător!


746

Nu-ţi străluceşte în suflet dorinţa ca Tatăl tău — Dumnezeu să fie mulţumit în ziua când va trebui să te judece?


747

O mare înclinaţie au sufletele uşuratice să amintească de îndurarea Domnului. — Şi astfel se încurajează ele să meargă înainte pe drumul lor greşit.

   Este adevărat că Domnul Dumnezeul nostru este nemăsurat de îndurător, dar tot atât de nemăsurat de drept: şi există o judecată şi El este Judecătorul.


748

Curaj. — Nu ştii ce le spune Sfântul Paul corintenilor, că ”fiecare va primi pe măsura muncii lui“?


749

Există iad. — O afirmaţie care pentru tine are viziuni arhicunoscute. — Ţi-o repet: există iad!

   Fă-te ecoul meu, în momentul cuvenit, pentru urechea acelui coleg... şi a celuilalt.


750

Ascultă-mă, omule cufundat în ştiinţă până-n vârful capului: ştiinţa ta nu-mi poate contesta adevărul că există activităţi diabolice. Maica mea, Sfânta Biserică — timp de mulţi ani: şi este de asemenea o lăudabilă devoţiune privată — le-a cerut Preoţilor să-l invoce în fiecare zi, la picioarele altarului, pe Sfântul Mihail, ”contra nequitiam et insidias diaboli“ — contra răutăţii şi vicleniei duşmanului.


751

Cerul! :”Ceea ce ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit şi nici gândul n-a gândit, ceea ce pregăteşte Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc“.

   Aceste destăinuiri ale Apostolului nu te îndeamnă mai mult la luptă?


752

Totdeauna. — Pentru totdeauna! — Cuvinte uzate în dorinţa omenească de a prelungi — de a eterniza — ce este plăcut.

   Cuvinte mincinoase, pe pământ, unde totul are un sfârşit.


753

Ce este aici, înseamnă un veşnic sfârşit: nu începe bine plăcerea, că se şi termină.


Anterior Următor