Josemaría Escrivá Obras
779

E bine să-L preamărim pe Dumnezeu fără a ne anticipa ceva din această mărire (soţie, fii, onoruri...), întru care ne vom bucura deplin cu El în Viaţa veşnică...

   De altfel, El este generos... Dăruie însutit: ceea ce se adevereşte şi cu fiii. — Mulţi renunţă la ei pentru preamărirea Lui, în schimb au mii de fii spirituali. — Fii, asemenea nouă, care suntem ai Tatălui nostru din ceruri.


780

”Deo omnis gloria“. — Pentru Dumnezeu, toată mărirea. — Este o mărturisire categorică a nimicniciei noastre. El, Isus, este totul. Noi fără El nimic nu valorăm: nimic.

   Lauda noastră de sine ar fi doar mărire deşartă; ar fi un furt, un sacrilegiu; ”Eul“ nu trebuie să apară nicăieri.


781

Fără mine nimic nu puteţi face, a spus Domnul nostru Isus Cristos. — Şi a spus aceasta, pentru ca nici tu şi nici eu să nu ne atribuim reuşite care ale Lui sunt. — ”Sine me, nihil!...“


782

Cum îndrăzneşti să foloseşti acea scânteie a inteligenţei divine, care este raţiunea ta, pentru altceva decât a-L preamări pe Domnul ?


783

Dacă viaţa ar avea alt scop decât a-L preamări pe Dumnezeu, ar fi demnă de dispreţ, mai mult: detestabilă.


784

Preamăreşte-L întru totul pe Dumnezeu. — ”Stoarce“ cu voinţă, ajutat de har, fiecare dintre acţiunile tale, pentru ca să nu rămână în ele nici urmă de trufie omenească sau de iubire de sine.


785

”Deus meus es tu, et confitebor tibi: Deus meus es tu, et exaltabo te“. Tu eşti Dumnezeul meu şi te voi mărturisi: Tu eşti Dumnezeul meu şi te voi preamări în înaltul cerului. — Frumos program... pentru un apostol de talia ta.


786

Nicio afecţiune să nu te lege de acest pământ, în afara dorinţei preadumnezeieşti de a-I aduce mărire lui Cristos, iar prin El, cu El şi în El, Tatălui şi Duhului Sfânt.


787

Îndreaptă, îndreaptă. Ar fi atât de trist ca această izbândă să fie stearpă pentru că ai acţionat urmărind scopuri omeneşti!


788

Intenţie curată. Sugestiile trufiei şi pornirile trupeşti le cunoşti imediat... şi lupţi şi cu ajutorul harului, învingi.

   Dar motivele care te determină să acţionezi, chiar şi pentru faptele cele mai sfinte, nu ţi se par clare... şi percepi un glas lăuntric care îţi desluşeşte raţiuni umane... şi atât de subtil, încât îţi încolţeşte în suflet neliniştea la gândul că nu lucrezi cum trebuie — din Iubire pură, numai şi numai pentru a-L preamări pe Dumnezeu întru totul.

   Reacţionează imediat şi spune: ”Doamne, nimic nu vreau pentru mine. — Ci totul întru mărirea Ta şi întru Iubire“.


789

Fără îndoială, ţi-ai purificat bine intenţia, atunci când ai spus: de acum renunţ la orice recunoştinţă şi răsplată umană.


Anterior Următor