Lupta interioară

Nu te tulbura dacă atunci când cugeţi la minunile lumii supranaturale, simţi cealaltă voce — lăuntrică, insinuantă — a omului vechi.

   Este „trupul pieritor“, care-şi strigă drepturile pierdute… Harul îţi este îndestul: fii credincios şi vei învinge.

Lumea, diavolul şi carnea sunt nişte aventurieri care, profitând de slăbiciunile sălbaticului pe care-l porţi în tine, vor ca, în schimbul bietului miraj de o plăcere — ce nu valorează nimic — să le dai aurul fin şi mărgăritarele şi diamantele şi rubinele impregnate de sângele viu şi mântuitor al Dumnezeului tău, care sunt preţul şi comoara veşniciei tale.

Auzi? — În altă stare, în alt loc, în alt grad şi funcţie ai face mult mai mult bine. — Pentru a face ceea ce faci, nu trebuie talent!…

   Căci eu îţi spun: acolo unde ai fost pus, eşti pe placul Domnului… şi ceea ce gândeai este, fără îndoială, o sugestie din infern.

Te necăjeşti şi te întristezi pentru că te simţi rece şi sterp când te împărtăşeşti. — Când mergi la Împărtăşanie, spune-mi: te cauţi pe tine sau îl cauţi pe Isus? — Dacă te cauţi pe tine, ai motiv de întristare… Dar dacă — aşa cum se cuvine — îl cauţi pe Cristos, ce semn mai sigur vrei, decât Crucea, pentru a şti că L-ai găsit?

Altă cădere… şi ce cădere!… Să disperi? Nu: să te smereşti şi să alergi, cu ajutorul Mariei, Maica ta, la Dragostea Milostivă a lui Isus. — Spune un „miserere“ şi sus inima! — Apoi reîncepe.

Foarte adâncă îţi este căderea! — Începe şi pune temeliile de la această adâncime. — Fii smerit. — „Cor contritum et humiliatum, Deus, non despicies“. — Nu va dispreţui Dumnezeu o inimă pocăită şi smerită.

Tu nu te împotriveşti lui Dumnezeu. — Căderile tale se datorează slăbiciunii. — Într-adevăr: dar sunt atât de frecvente aceste slăbiciuni! — nu ştii să le ocoleşti — şi pentru că nu vrei să fii considerat o fiinţă rea, sunt obligat, tocmai din pricina aceasta, să te cred şi rău şi prost.

Vrei şi nu vrei, asta te caracterizează, atâta timp cât înlături cu hotărâre prilejul. — Nu încerca să te înşeli spunându-mi că eşti slab. Eşti… laş, ceea ce nu înseamnă acelaşi lucru.

Trepidaţia asta din spiritul tău, ispita, care te încercuieşte este ca un bandaj pe ochii sufletului.

   Te afli în beznă. — Nu te strădui să mergi singur, pentru că singur, vei cădea. — Mergi la Îndrumătorul tău spiritual — la superiorul tău — şi el va face să auzi acele cuvinte ale Arhanghelului Rafael către Tobia:

   „Forti animo esto, in proximo est ut a Deo cureris“ — Curaj, căci în curând Dumnezeu te va vindeca. — Fii ascultător şi vor cădea solzii, va cădea bandajul de pe ochii tăi şi Dumnezeu te va umple de har şi de pace.

Nu ştiu să mă înving!, îmi scrii descurajat. — Şi-ţi răspund: Dar, oare ai încercat să pui în joc mijloacele?

Fericite nefericirile vieţii pământeşti! - Sărăcie, lacrimi, ură, nedreptăţi, infamie… Pe toate le vei putea îndura în Acela ce te va întări.

Suferi… şi nu voiai să te plângi. — N-are importanţă că te plângi — este reacţia firească a bietei noastre cărni — , în timp ce voinţa ta doreşte pentru tine, acum şi pururea, ceea ce Dumnezeu doreşte.

Nu dispera niciodată. Mort şi aproape putrezit era Lazăr :”Jam foetet, quatriduanus est enim” — miroase, pentru că este îngropat de patru zile, îi spune Marta lui Isus.

   Dacă dai ascultare inspiraţiei lui Dumnezeu şi o urmezi — „Lazare, veni foras!“ — Lazăre, ieşi afară! —, te vei întoarce la Viaţă.

Costă! — Ştiu deja. Dar, înainte!: nimeni altcineva nu va fi răsplătit — şi ce răsplată! — decât cel ce luptă cu vitejie.

Dacă edificiul tău spiritual se clatină, dacă totul ţi se pare în aer…, sprijină-te cu încredere filială în Isus şi în Maria, stâncă neclintită şi sigură pe care trebuia să clădeşti de la început.

Încercarea, de data aceasta e de lungă durată. — Poate — mai mult ca sigur — nu ai suportat-o bine până acum… căci încă mai căutai consolări omeneşti. — Şi Dumnezeu-Tatăl le-a smuls din rădăcină pentru ca să nu ai alt sprijin decât El.

Spui că totul îţi este indiferent? — Nu căuta să te înşeli. Chiar acum dacă te-aş întreba despre unele persoane şi unele acţiuni, în care ai pus tot sufletul, pentru Dumnezeu, va trebui să-mi răspunzi, entuziast!, cu interesul celui ce vorbeşte despre propria lui operă.

   Nu totul ţi-e indiferent: însă nu eşti ferit de oboseală… şi ai nevoie de mai mult timp pentru tine: timp care va fi de folos şi operelor tale, fiindcă — în definitiv — instrumentul eşti tu.

Îmi spui că porţi în piept foc şi apă, frig şi căldură, mici pasiuni şi pe Dumnezeu…: o lumânare aprinsă Arhanghelului Mihail şi una diavolului.

   Linişteşte-te: Cât timp vrei să lupţi, nu vor exista două lumânări aprinse în pieptul tău, ci numai una: pentru Arhanghel.

Duşmanul aproape întotdeauna procedează astfel cu sufletele care-i vor rezista: ipocrit, blând: motive…spirituale!: să nu atragă atenţia… — Şi apoi, când se pare că nu mai are ieşire (o are), neobrăzat… sperând să provoace o disperare ca a lui Iuda, fără căinţă.

Pierzând mângâierile omeneşti, ai rămas cu un simţământ de singurătate, ca agăţat de un fir deasupra golului unui abis negru. — Şi tânguirea ta, strigătele tale de ajutor, pare că nimeni nu le aude.

   Meriţi, pe bună dreptate, să te simţi părăsit. — Fii smerit, nu te căuta pe tine însuţi, nu căuta comoditatea: iubeşte Crucea — s-o suporţi, e puţin — şi Domnul îţi va auzi rugăciunea. — Şi simţurile tale se vor potoli. — Şi inima ta se va închide din nou. — Şi vei avea pace.

În carne vie. — Aşa simţi. Totul te face să suferi în puteri şi în simţuri. Şi totul îţi devine ispită…

   Fii smerit — insist — : vei vedea cât de curând vei fi scos din această stare. Și durerea se va schimba în bucurie. Și ispita în putere sigură.

   Dar, între timp, înviorează-ţi credinţa; umple-te de speranţă; şi fă necontenite acte de Iubire, chiar dacă ţi se pare că sunt numai vorbe.

Toată puterea noastră este de împrumut.

O, Doamne Dumnezeule: pe zi ce trece, mă simt mai puţin sigur pe mine, şi mai sigur de Tine!

Dacă nu-L laşi, El nu te va lăsa.

Aşteaptă totul de la Isus: tu nu ai nimic, nu valorezi nimic, nu poţi nimic. — El va lucra, dacă te încredinţezi Lui.

O Isuse! — Mă odihnesc în Tine.

Ai încredere mereu în Dumnezeul tău. — El nu pierde bătălii.