Hotărâri

Pune-le în practică. — Hotărârile tale să nu fie focuri de artificii, care strălucesc o clipă, rămânând în urma lor, ca o realitate amară, un retevei negru şi inutil, care se aruncă cu dispreţ.

Eşti atât de tânăr! — Îmi pari ca un vapor care porneşte la drum. — Această uşoară deviere de acum, dacă nu o corectezi, va face ca până la urmă să nu ajungi în port.

Ia puţine hotărâri. — Ia hotărâri concrete. — Şi împlineşte-le cu ajutorul lui Dumnezeu.

Mi-ai spus, şi te-am ascultat în tăcere: „Da, vreau să fiu sfânt“. Chiar dacă această afirmaţie, estompată, atât de generală, mi s-ar părea, în mod obişnuit, o prostie.

Mâine!: uneori înseamnă prudenţă; de multe ori este adverbul celor învinşi.

Ia această hotărâre fermă şi precisă: aminteşte-ţi, atunci când primeşti onoruri şi laude, de ceea ce te face să te ruşinezi şi să roşeşti.

   Aceasta e partea ta; lauda şi mărirea sunt pentru Dumnezeu.

Poartă-te bine „acum“, fără să-ţi aminteşti de „ieri“, care a trecut deja, şi fără să te preocupi pentru „mâine“, care nu ştii dacă va sosi pentru tine.

Acum! Întoarce-te acum la viaţă ta nobilă. — Nu te lăsa înşelat: „acum“ nu este prea devreme… nici prea târziu.

Vrei să-ţi spun tot ce cred despre „drumul tău“? — Iată: dacă răspunzi chemării, vei lucra pentru Cristos, ca cel mai bun; dacă devii om al rugăciunii, vei avea parte de răspunsul de care spuneam înainte şi vei căuta, cu sete de sacrificiu, cele mai grele munci…

   Şi vei fi fericit aici şi cu totul fericit apoi, în Viaţă.

Această rană doare. — Dar e în curs de vindecare: fii statornic în hotărârile tale. Şi curând, durerea va deveni pace fericită.

Eşti ca un sac de nisip. — Din partea ta, nu faci nimic. Şi astfel, nu e de mirare că începi să ai simptome de lâncezeală. — Reacţionează.