 |
182 |
 |
Să bem până la ultima picătură din cupa durerii în biata viaţă prezentă. — Ce importanţă are să suferi zece ani, douăzeci, cincizeci..., dacă apoi este cerul pentru totdeauna, pentru totdeauna..., pentru totdeauna?
— Şi, mai ales — mai bine decât pentru acest motiv, ”propter retributionem“ — ce importanţă are să suferi dacă suferi pentru a mângâia, pentru a-L bucura pe Domnul Dumnezeul nostru, cu spiritul ispăşirii, unit cu El în crucea lui, într-un cuvânt: dacă suferi pentru iubire?...
|
 |
|
 |
 |
 |
|