Pentru tine, care te plângi în sinea ta că eşti tratat cu asprime şi simţi contrastul acestei rigori, cu purtarea celor de un sânge cu tine, copiez aceste paragrafe din scrisoarea unui medic sublocotenent: „În faţa bolnavului, se cuvine o atitudine rece şi calculată, dar obiectivă şi folositoare pentru pacient, atitudinea profesionistului onest. Şi sentimentalismul plângăreţ al familiei. — Ce ar ajunge însă un post de prim-ajutor, în timpul unei bătălii, când soseşte puhoiul de răniţi care se acumulează pentru că evacuarea nu este suficient de rapidă, dacă lângă fiecare targă s-ar afla o familie? Ai prefera să fugi la duşman“.