Sfânta lipsă de ruşine este o caracteristică a ”vieţii copilăriei”. Pe copil nu-l frământă nimic. — Mizeriile, mizeriile lui fireşti, se pun în evidenţă simplu, chiar dacă toată lumea îl priveşte...

   Această lipsă de ruşine, transpusă în viaţa supranaturală aduce acest raţionament:laudă, dispreţ...: admiraţie, bătaie de joc...: onoare, dezonoare...: sănătate, boală...: bogăţie, sărăcie...; frumuseţe, urâţenie...

   Bine, dar ce importanţă au toate acestea?