Un om al lui Dumnezeu, încercat în luptă, argumenta astfel: Nu fac concesii? Bineînţeles! Căci sunt convins de adevărul idealului meu. În schimb, dumneavoastră sunteţi gata să cedaţi…: vi se pare că doi şi cu doi fac trei şi jumătate? — Nu?…nici din prietenie nu cedaţi asupra unui punct atât de neînsemnat?

   Atunci înseamnă că pentru prima oară v-aţi convins că deţineţi adevărul…şi aţi trecut de partea mea.