Priveşte ceea ce este mai frumos şi mai măreţ pe pământ… ceea ce place înţelegerii şi celorlalte puteri… şi ceea ce este odihnă a cărnii şi a simţurilor.

   Şi lumea, şi celelalte lumi, care strălucesc în noapte: universul întreg. — Iar toate acestea, împreună cu toate nebuniile inimii satisfăcute… nimic nu valorează, nimic sunt şi chiar mai puţin, faţă de acest Dumnezeu al meu! — al tău! —, comoară nesfârşită, mărgăritar nestemat, umilit, făcut sclav, nimicit în chip de rob în ieslea în care a vrut să se nască, în atelierul lui Iosif, în pătimire şi în moartea infamă… şi în nebunia de Iubire a Sfintei Euharistii.