„Esenţă de sfânt“. — Aşa se spune despre unii oameni: că sunt făcuţi din esenţă de sfinţi, precum esenţa lemnului bun. — Însă în afară de faptul că sfinţii nu au fost făcuţi din lemn, nu e de ajuns o esență bună.

   E nevoie de multă ascultare faţă de îndrumătorul spiritual şi de multă supunere faţă de harul dumnezeiesc. — Căci dacă nu lăsăm harul lui Dumnezeu şi pe îndrumătorul spiritual să-şi îndeplinească lucrarea, niciodată nu se va ivi chipul lui Isus în care omul sfânt se transformă, așa cum o bucată de lemn este preluată într-o cioplitură.

   Şi „esenţa de sfânt“, despre care vorbeam, nu va reuşi să ajungă mai mult decât un lemn fără formă, necizelat, bun de pus în foc… pentru un foc bun dacă era lemn bun!