Noi suntem pietre, de construcţie, care se mişcă, simt, au o voinţă extrem de liberă.

   Dumnezeu însuşi este pietrarul care ne îndepărtează colţurile, potrivindu-ne, modificându-ne, după cum doreşte El, cu lovituri de ciocan şi de daltă.

   Să nu vrem să ne îndepărtăm, să nu vrem să ne ferim de Voinţa Lui, pentru că în niciun chip nu putem să evităm loviturile. — Vom suferi mai mult şi zadarnic, iar în loc de piatră şlefuită şi dispusă de clădit, vom fi o grămadă informă de pietriş, pe care lumea o va călca în picioare cu dispreţ.