A goni, a goni!... A face, a face!... Febră, nebunie a mişcării... Uimitoare edificii materiale...

   Spiritualiceşte: scânduri de brad, stămburi ieftine, mucava revopsită ... a goni!, a face! — Şi lume multă alergând: dus şi întors.

   Căci ei stăruie cu gândul la clipa de acum: ”se află“ mereu ”în prezent“. — Tu... trebuie să vezi lucrurile prin prisma eternităţii, ”având în prezent“ sfârşitul şi trecutul...

   Linişte. — Pace. — Viaţă intensă interioară. Fără goană, fără nebunia schimbării locului, de unde ţi-e dat să trăieşti, ca o puternică maşină de electricitate spirituală, câtor oameni le vei da lumină şi energie!..., fără a-ţi pierde tăria şi lumina.