Ascultare

În munca de apostolat nu există o neascultare „mică“.

Întăreşte-ţi voinţa, îmbărbătează-ţi voinţa: să fie, cu harul lui Dumnezeu, ca un pinten de oţel.

   — Numai având o voinţă puternică vei şti să nu o ai, pentru a asculta.

Prin întârzierea, prin pasivitatea, prin rezistenţa ta în a asculta, cât de mult se resimte apostolatul şi cât de tare se bucură duşmanul!

Ascultaţi, precum ascultă unealta de mâinile artistului — şi nu se opreşte să se întrebe de ce face aşa sau altcumva —, siguri că niciodată nu vi se va cere ceva care să nu fie bun şi întru toată mărirea lui Dumnezeu.

Duşmanul: vei asculta… chiar şi în acel amănunt „ridicol“? — Tu, cu harul lui Dumnezeu: voi asculta… chiar şi în acel amănunt „eroic“.

Iniţiative. — Să le ai în apostolatul tău, în măsura celor prescrise pentru împlinirea misiunii încredinţate.

   — Dacă se iese din aceste limite sau ai vreo îndoială, consultă-l pe superiorul tău, fără să comunici înainte, altcuiva, aceste gânduri.

   — Nu uita niciodată că eşti doar un executant.

Dacă ascultarea nu-ţi dă linişte, înseamnă că eşti trufaş.

Ce păcat că acela ce te conduce, nu este un exemplu!… — Dar îl asculţi, oare, pentru calităţile lui personale?… Sau ‚obedite praepositis vestris’ — „ascultaţi-i pe mai marii voştri“ , a Sfântului Paul o traduci, spre comoditatea ta, cu un adaus al tău care ar însemna… , „cu condiţia ca mai marele să aibă virtuţi după gustul meu?“

Ce bine ai înţeles ascultarea, când mi-ai scris: „A fi totdeauna ascultător, înseamnă a fi martir fără să mori“!

Ţi se cere ceva ce crezi că este sterp şi dificil. — Fă-o. — Şi vei vedea cât este de uşor şi de rodnic.

Ierarhie. — Fiecare piesă la locul său. — Ce ar rămâne dintr-un tablou de Velázquez dacă fiecare culoare s-ar desprinde de la locul ei, dacă fiecare fir al pânzei s-ar desface şi dacă fiecare bucată de lemn din ramă s-ar dezlipi de cealaltă?

Ascultarea ta nu merită acest nume, dacă nu eşti hotărât să dai deoparte lucrul personal cel mai înfloritor, atunci când cel ce are autoritatea hotărăşte astfel.

E adevărat, Doamne, că ţi-a adus multă mângâiere acea „subtilitate“ copilărească a ditamai bărbatului-copil care, simţind tulburarea produsă de ascultarea pentru a împlini ceva neplăcut şi respingător, îţi spunea în şoaptă: Isuse, ajută-mă să fac faţă!

Ascultarea ta trebuie să fie mută. Limba asta!

Acum dacă ți e grea ascultarea, aminteşte-ţi de Domnul, „factus obediens usque ad mortem, mortem autem crucis“ — ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce!

O! Putere a ascultării! — Lacul Ghenezaretului refuza să umple cu peştii săi, mrejele lui Petru. O întreagă noapte pierdută.

   — Dar ascultând, a aruncat din nou mreaja în apă şi au pescuit „piscium multitudinem copiosam“ — o mare cantitate de peşti.

   — Crede-mă: minunea se repetă în fiecare zi.