Victorie

Încearcă să fii asemeni Sfintei Fecioare: numai recunoscându-ne întru totul propriul neant vom avea preț în ochii Creatorului.

Sunt convins că dacă Ioan, Apostolul tânăr, a rămas alături de Cristos crucificat a fost pentru că Maica Preacurată l-a reţinut acolo. Este atât de puternică Iubirea Preasfintei Fecioare!

Nu vom ajunge niciodată la bucuria autentică, divină și umană, la „adevărată“ bucurie, dacă nu-L vom imita pe Isus, dacă nu vom fi smeriți ca El.

A te dărui în mod sincer altora este de o asemenea eficacitate încât Dumnezeu te răsplătește printr-o smerenie plină de bucurie.

Umilirea, nimicnicirea de sine — să te ascunzi, să dispari — trebuie să fie complete, absolute.

Umilința să fie sinceră! Cum poate fi tulburat cel care se bucură când e ocărit, pentru că știe că nu merită altceva?

Isuse: ce este al meu este al Tău, fiindcă ce este al Tău este al meu şi eu îl abandonez în Tine.

Ești tu în stare să treci prin umilințele pe care Dumnezeu ți le cere, peste niște aspecte care nu au importanță și care nu întunecă adevărul? Nu poți s-o faci? Înseamnă că nu iubești virtutea umilinței.

Orgoliul sufocă milostenia. — Cere în fiecare zi de la Domnul, pentru tine și pentru toți, virtutea umilinței, căci orgoliul crește cu anii dacă nu este corijat la timp.

Ce poate fi mai antipatic decât un copil făcând pe omul mare? Ce efect va produce asupra Dumnezeului său un biet om — un copil — care vrea să fie mare, plin cum este de orgoliu, convins de valoarea sa și încrezător numai în sine însuși?

Desigur, poți să te auto-osândești. Ești foarte convins de aceasta căci în inima ta se află germenii tuturor necazurilor.

Dar dacă în fața lui Dumnezeu devii un copil, iată ce te va face să fii unit cu Dumnezeu, Tatăl tău, și cu Maica ta, Sfânta Maria. Iar sfântul Iosif, ca și îngerul tău, nu te vor părăsi când vor vedea în tine un copilaș atât de mic.

— Ai credința, fă tot ce poți, prin căință și Iubire: acestea din urmă vor completa ce lipsește.

Cât de mult te costă să trăiești umilință! Într-adevăr, după înțelepciunea populară creștină, „orgoliul unei persoane moare la douăzeci și patru de ore după ea“.

— Așadar, când socotești că ai dreptate împotriva celor spuse de acela care are un har special pentru a te conduce sufletește, fii convins ca „nu ai deloc dreptate“.

A instrui copii și a le da o educație bună, a se ocupa de bolnavi cu dragoste.

Ca să te faci înțeles de sufletele simple trebuie să-ți umilești inteligența. Pentru a-i înțelege pe bieții bolnavi, trebuie să-ți umilești inima. Și, astfel, cu mintea și cu inima preaplecate, îți va fi ușor să ajungi la Isus pe calea sigură a mizeriei umane, a propriei noastre mizerii, care ne împinge să ne umilim pentru ca Dumnezeu să poată clădi pe nimicnicia noastră.

Hotărâre: dacă nu văd în aceasta o veritabilă necesitate, nu voi vorbi niciodată de treburile mele personale.

Mulțumește-I lui Isus pentru siguranța pe care ți-o dă. Nu este încăpățânare: ci o lumină de la Dumnezeu care te face neclintit ca o stâncă, în timp ce alții deși sunt buni, par să se înfunde în nisip…, căci nu au temelia credinței. Cere Domnului ca exigențele virtuții credinței să se întrupeze în viața ta și în viața tuturor.

Dacă aș acționa altfel, dacă mi-aș domina mai bine firea, dacă Ți-aș fi mai credincios, Doamne, cât de bine ai putea Tu să mă ajuți!

Repararea! Această dorință cu care Dumnezeu Tatăl îți impregnează sufletul nu va fi satisfăcută decât dacă îți unești sărmana-ți ispășire cu infinitele merite ale lui Isus.

Corectează-te intenția: iubește durerea, în El, cu El și pentru El.

Nu ştii dacă ai progresat, şi nici cât… La ce ţi-ar servi un astfel de calcul?

— Important este să perseverezi, să îţi simţi inima arzând, să vezi lumină mai multă şi orizonturi mai vaste… să te îngrijești de intențiile noastre, să le intuiești (chiar dacă nu le cunoști) și să te rogi pentru fiecare dintre ele.

Spune-I lui Isus: nu văd nici o singura floare să se fi deschis în grădina mea; toate au pete… și pare că toate și-au pierdut culoarea și mireasma. Sărmanul de mine! Cu gura în gunoaie, la pământ: acolo este locul meu. — Când te umilești, numai atunci va învinge El în tine, și tu vei obține izbânda.

Te-am înțeles bine când ai ajuns la concluzia: cu siguranță, nu ajung nici măcar la nivelul măgărușului care a fost tronul lui Isus la intrarea în Ierusalim: continui să fac parte din grămada de cârpe vechi, rupte și nenorocite pe care și ultimul om le disprețuiește.

Dar am adăugat pentru tine: și totuși ai fost ales de Domnul și El te-a vrut ca să fii unealta Sa. De aceea faptul foarte real de a te vedea atât de mizer trebuie să devină un motiv în plus de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru chemarea Sa.

Umil și plin de voie bună, cântul Mariei din „Magnificat“ ne amintește de infinita generozitate a Domnului către cei care devin ca niște copii, către cei ce se fac mici și care sunt conștienți de mica lor însemnătate.

Îi este plăcut lui Dumnezeu să-I recunoaștem bunătatea sa spunând un „Te Deum“ de mulțumire de fiecare dată când un eveniment extraordinar are loc, fără a fi împiedicați de faptul că acesta este favorabil sau potrivnic, cum se spune în lume. Într-adevăr, venind din mâinile Tatălui, chiar dacă este o strângere de clește ce rănește carnea, este și o dovadă de Iubire, care ne netezește asperitățile și ne apropie de perfecțiune.

Când oamenii vor să facă o lucrare se folosesc de mijloacele potrivite. Dacă aș fi trăit acum câteva veacuri aș fi folosit o pană de gâscă ca să scriu. În prezent folosesc un stilou.

Dumnezeu, în schimb, când vrea să ducă la capăt o lucrare, alege mijloace disproporționate, pentru ca să se vadă că lucrarea este a Sa.

De aceea și eu și tu, care cunoaștem bine povara uriașă a nimicniciei noastre trebuie să-I spunem Domnului: chiar dacă sunt nemernic, înțeleg foarte bine că sunt o unealtă divină în mâinile Tale.

Vom consacra toate aspirațiile vieții noastre— mici sau mari — întru cinstirea lui Dumnezeu Tatăl, lui Dumnezeu Fiul și lui Dumnezeu Sfântul Duh.

— Îmi aduc aminte cu emoție de truda acelor studenți străluciți — doi ingineri și doi arhitecți — care se ocupau cu elan de ridicarea unei clădiri pentru studenți. După ce au pus tabla într-una din clase, acești patru artiști au scris pe ea: „Deo omnis gloria!“ — toată slava să fie a lui Dumnezeu!

Isuse, știu bine că aceasta Ți-a fost pe plac!

Pretutindeni, oriunde te vei afla, amintește-ți că Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească; trebuie să fii convins de aceasta: cel care vrea să-L urmeze, nu poate avea altă linie de conduită.

Copiii mei, Dumnezeu are asupra noastră un drept special: dreptul ca noi să răspundem iubirii sale în ciuda greșelilor noastre… Iată un fapt care ne impune, desigur, o răspundere de care nu trebuie să fugim, dar care ne oferă deplină certitudine: suntem unelte în mâinile lui Dumnezeu, unelte pe care El contează în toate zilele. Iată de ce, în toate zilele, ne străduim să-L slujim.

Domnul speră că uneltele sale vor căuta să fie oricând gata pregătite. Iar tu trebuie să faci în așa fel ca să nu-ți lipsească nicicând această pregătire.

Fiecare Ave Maria, fiecare salut adresat Sfintei Fecioare să facă să bată din nou o inimă plină de iubire…, înțeleg aceasta foarte bine!

Creștini! Viața noastră trebuie să fie cât mai obișnuită, să vrem să facem în fiecare zi exact lucrurile pe care le avem de făcut; să ducem la bun sfârșit în lume misiunea noastră divină prin îndeplinirea micilor îndatoriri de fiecare clipă.

— Sau mai bine zis: să ne străduim să le îndeplinim, pentru că se va întâmpla să nu reușim și să ne vedem obligați să-I mărturisim Domnului, seara, când ne facem examenul de conștiință: nu-Ți ofer virtuți, astăzi nu-Ți pot oferi decât defecte, dar, prin harul Tău, voi ajunge să merit titlul de învingător.

Din toată inima doresc ca prin mila lui Dumnezeu și cu toată povara păcatelor tale (Ah, să nu-l mai ofensăm vreodată pe Isus!) El să te facă „să trăiești în mod obișnuit fericirea de a iubi Voința Sa“.

În slujba lui Dumnezeu nu există îndatorire mare sau mică: toate sunt de cea mai înaltă importanță.

— Anvergura acestei îndatoriri depinde de elevația spirituală a celui care o are de îndeplini.

Nu te bucuri să știi cu toată certitudinea că Dumnezeu se interesează de toate problemele făpturii sale, chiar și de cele mai mărunte?

Arată-I din nou că vrei cu adevărat să fii al lui: — O, Isuse, ajută-mă, fă să fiu într-adevăr al Tău: Să ard, să mă consum, prin lucrurile mici care trec neobservate de nimeni.

Sfântul Rozariu. — Bucuriile, durerile şi misterele de slavă din viaţa Fecioarei alcătuiesc o coroană de laude rostite neîncetat de Îngerii şi Sfinţii din Cer… precum şi de cei care o iubesc pe Maica Noastră, aici pe pământ.

— Practică zilnic această sfântă devoţiune şi răspândeşte-o în jurul tău.

Botezul e făcut din noi „credincioși“. Credincioși! Cuvântul acesta, întocmai ca și acel de „sancti“ — sfinți — pe care îl foloseau primii care l-au urmat pe Isus, spre a se desemna unul pe celălalt; un cuvânt care este întrebuințat și în prezent, întrucât se vorbește de „credincioși“ ai Bisericii.

— Gândește-te bine la aceasta!

Dumnezeu este neîntrecut în mărinimia sa; fii sigur: El acordă fidelitate aceluia care i se supune Lui.

Fii exigent față de tine însuți. Multe suflete o fac în viața lor lăuntrică, pentru ca astfel Domnul singur să strălucească. Aș dori ca tu și cu mine să facem întocmai ca persoana aceea — care se voia într-totul a lui Dumnezeu — în sărbătorea Sfintei Familii.

— „Micile crucificări nu-mi lipsesc. Ieri, una — am și plâns — m-a făcut să mă gândesc că Sfântul Părinte Iosif și Maica mea, Sfânta Maria, nu a vrut să-l lase „pe copilul lor“ în acea zi fără un cadou de Crăciun. Și cadoul acesta a fost să-mi recunosc ingratitudinea față de Isus, căci n-am știut să răspund la harul său prin acea enormă greșeală ce am săvârșit-o comportându-mă nedemn față de Preasfânta Voință a lui Dumnezeu, care m-a ales să-L slujesc“.

Când femeile au ajuns la Sfântul Mormânt, au văzut că piatra era dată la o parte. Este ceea ce se întâmplă totdeauna când ne hotărâm să ne împlinim datoria. Dificultăţile sunt cu uşurinţă depăşite.

Trebuie să te convingi: dacă nu te vei obișnui să asculți, nu vei fi eficient.

Când vei primi o poruncă, nimeni să nu ți-o ia înainte în ascultare! Fie că este cald sau frig, că ai chef sau ești ostenit, că ești tânăr sau mai puțin tânăr.

Cineva care nu este în stare să se supună nu va învăța niciodată să comande.

Nesăbuită prostie a directorului spiritual care se mulțumește să-i ceară puțin unui suflet când acesta poate să facă mult.

Fie că asculți sau comanzi, întotdeauna trebuie s-o faci cu multă iubire.

Aş vrea — şi contez că mă vei ajuta prin rugăciunea ta — ca în Sfânta Biserică să ne simţim cu toţii ca unul şi acelaşi trup, aşa cum cere Apostolul; să trăim temeinic, fără indiferenţă, bucuriile, frământările, sporirea Maicii noastre care este una, sfântă, catolică, apostolică şi romană. Aş vrea să trăim în adevărată noastră identitate, noi toţi împreună cu Cristos.

Trebuie să te convingi fiul meu: în Biserică dezbinarea înseamnă pierire.

Cere-I lui Dumnezeu ca, în Sfânta Biserică, Maica noastră, inimile tuturor, ca în creştinismul de la început, să bată ca o singură inimă, pentru ca într-adevăr să se împlinească aceste cuvinte din Scriptură: „multitudinis autem credentium erat cor unum et anima una“ — mulţimea credincioşilor nu avea decât o singură inimă şi un singur suflet.

— Vorbesc foarte serios: această sfântă unitate să-ţi fie ideal neclintit. Examinează-te în această privinţă în rugăciune!

Fidelitatea faţă de Suveranul Pontif implică o obligaţie clară şi determinată: a cunoaşte gândirea Papei aşa cum apare în enciclice sau din alte documente şi a face tot ce stă în puterea noastră pentru ca toţi catolicii să asculte de magisterul Sfântului Părinte şi ca ei să-şi potrivească modul lor de trăire după aceste învăţăminte.

În toate zilele cer Domnului din toată inima să ne acorde darul limbilor. Un dar al limbilor ce nu constă în cunoaşterea mai multor limbi, ci în faptul de a şti să te adaptezi celor care te ascultă.

— Nu se pune deloc problema de a „vorbi simplist pe înțelesul oamenilor de rând“, ci mai curând de a vorbi cu înțelepciune în calitate de creștini, dar într-un mod accesibil tuturor.

— Darul acesta al vorbirii îl cer de la Domnul și de la binecuvântata sa Maică, pentru copiii săi.

Răutatea unora și ignoranța multora: iată dușmanii lui Dumnezeu și ai Bisericii.

— Sa reducem la tăcere pe răuvoitori și să luminăm cugetul ignorantului… Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin străduințele noastre vom salva lumea.

Trebuie să facem astfel încât în toate activitățile intelectuale să existe persoane oneste, cu o înaltă conștiință creștină și a căror viață să fie coerentă, care să poată pune armele științei în serviciul umanității și al Bisericii.

Aceasta numai pentru că vor exista mereu în lume, ca pe timpul când a venit Isus pe pământ, noi Irozi care vor încerca să-și însușească cunoștințele științifice cu scopul să le mistifice, spre a chinui pe Cristos și pe cei care Îl urmează. Ce mare este lucrarea ce ne așteapță!

În munca în slujba sufletelor — și toate preocupările tale trebuie să fie puse în slujba sufletelor — umple-te de credință, de speranță și de dragoste, pentru că toate dificultățile pot fi învinse. Pentru a ne confirma acest adevăr a scris psalmistul: „et Tu, Domine, deridebis eos ad nihilum deduces omnes gentes“ — Tu, Doamne, vei râde de ei: îi vei reduce la nimic. Cuvintele acestea întăresc acel „non praevalebunt“ — dușmanii lui Dumnezeu nu vor birui: ei nu vor putea nimic împotriva Bisericii, nici împotriva celor care slujesc Biserica în calitate de bune unelte ale lui Dumnezeu.

Sfânta noastră Maică Biserica într-un magnific gest de iubire, aruncă sămânţa Evangheliei în întreagă lume. De la Roma spre margini.

— Când vei participa la această răspândire în lumea întreagă, călăuzeşte marginile spre centru, pentru ca întreg pământul să fie o singură turmă sub un singur păstor: pentru ca să nu fie decât un singur apostolat!

„Regnare Christim volumus!“ — Vrem să domnească Cristos. „Deo omnis gloria!“ — Lui Dumnezeu toată slava. Bătălie și biruință cu armele lui Cristos: idealul acesta nu se va transpune în fapte decât prin rugăciune și prin sacrificiu, prin credință și prin Iubire. — Ei bine, hotărăște-te să te rogi, să și crezi, să suferi și să Iubești!

Sarcina care incumbă Bisericii, zi după zi, este să țeasă o pânză mare pe care s-o oferim Domnului; căci noi toți, cei botezați, suntem Biserica.

— Dacă ne îndeplinim datoria cu fidelitate și generozitate această pânză mare va fi frumoasă și fără defecte. — Dar dacă scăpăm un fir ici și colo…, în loc unei țesături frumoase, vom avea o zdreanță deșirată.

Pentru ce nu te hotărăști să faci o îndreptare frățească? — Este adevărat că cel ce o primește suferă pentru că îl costă umilința; la început cel puțin. Dar costă și să o faci. Toată lumea știe aceasta. Exercițiul îndreptării frățești este cel mai bun mod de a ajuta pe ceilalți, după rugăciune și după exemplul bun.

Din cauza încrederii pe care El Și-a pus-o în tine, atrăgându-te spre Biserică, tu trebuie săi ai măsura, seninătatea, forța, prudența umană și divină a unei persoane mature, însușiri pe care mulți le capătă de-a lungul anilor.

— Nu uita că, așa cum învățăm din catehism, numele de creștin desemnează pe bărbatul sau femeia care crede în Isus Cristos.

Vrei să fii tare? Dă-ți mai întâi seama că ești foarte slab. Apoi să te lași în grija lui Cristos care este un Părinte și un Frate și un Învățător care ne dă tărie, dându-ne mijloacele de a învinge, și anume, sacramentele. Recurgi, deci, la ele!

Vreau să mă impregnez de Sfânta Liturghie, mi-ai mărturisit. Și eu, cât de bine te-am înțeles!

Valoarea a pietății în Sfânta Liturghie!

Nu am fost mirat prea mult când, acum câteva zile, mi s-a făcut această declarație relativ la un preot exemplar, de curând decedat: cât era de sfânt!

— L-ați cunoscut bine? am întrebat eu.

— Nu, mi s-a răspuns, dar odată l-am văzut celebrând Sfânta Liturghie.

Tu, care vrei să fii creștin, trebuie să trăiești Sfânta Liturghie a Bisericii, străduindu-te cu adevărat să te rogi și să te umilești pentru preoți — și îndeosebi pentru cei care au fost de curând hirotonisiți — în zilele rezervate acestei intenții și atunci când vei ști că trebuie să primească Sacramentul Preoției.

Oferă-ţi rugăciunea, ispăşirea şi fapta în acest scop: „ut sint unum“ — pentru ca noi toţi, creştinii, să fim aceeaşi voinţă, aceeaşi inimă, acelaşi spirit: pentru ca „omnes cum Petro ad Iesum per Mariam!“ — toţi uniţi cu Papa, să mergem la Isus prin Maria.

Mă întrebi, fiul meu, ce poți să faci ca eu să fiu foarte mulțumit de tine.

— Dacă Domnul este satisfăcut, și eu voi fi. Iar tu, simțind pace și bucurie în inimă, vei ști că El este mulțumit de tine.

O trăsătură caracteristică pentru un bărbat sau o femeie care-L slujesc pe Dumnezeu este pacea din suflet: a avea „pacea“, a da „pacea“ persoanelor pe care le frecventăm.

Ca să răspunzi la pietrele care se aruncă în tine, obișnuiește-te să arunci și tu pietre acestor sărmani „dușmani“, sub forma de Ave Maria.

Dacă munca ta îți apare astăzi sterilă, nu te îngrijora. Semănăturile nu se pierd când sunt pline de sfințenie. Alții vor culege roadele.

Chiar dacă nu dobândești decât puțină lumină în rugăciune, chiar dacă rugăciunea ți se pare laborioasă, aridă…, trebuie să consideri, într-o viziune mereu înnoită și mai sigură, cât de necesar este să perseverezi în toate amănuntele vieții tale de evlavie.

Te înălțai deasupra greutăților apostolatului tău, rugându-te astfel: „Doamne, Tu ești același ca totdeauna. Dă-mi și mie credința celor care au știut să răspundă harului dat de Tine și care în Numele tău au făcut mari minuni, adevărate miracole“. Și încheiai: „știu că Tu o vei face; dar mai știu și că Tu vrei ca noi să Ți-o cerem, că Tu vrei ca să Te căutăm, ca noi să batem cu putere la porțile Inimii tale“.

În cele din urmă ți-ai reînnoit hotărârea de a persevera printr-o rugăciune umilă și încrezătoare.

Când va veni încercarea… şi de asemenea când vei cunoaşte biruinţa, spune odată cu mine: Doamne, nu mă lăsa, nu mă părăsi! Ajută-mă ca pe un copil lipsit de experienţă. Du-mă mereu de mână!

— „Aquae multae non potuerunt exstinguere caritatem!“ Apele multe nu pot stinge flacăra carității. Îți propun două interpretări a acestor cuvinte din Sfânta Scriptură:

— Una este că, pentru tine, care te-ai căit sincer, mulțimea păcatelor din viața ta trecută nu va înlătura Iubirea lui Dumnezeu. Cealaltă este că apele neînțelegerii, contradicțiilor din cauza cărora tu poate suferi, nu vor trebuie să întrerupă munca ta apostolică, niciodată.

A sfârși! Da, a sfârși! — Fiul meu „qui perserveraverit usque in finem, hic salvus erit!“ — cel care va persevera până la sfârși, va fi salvat.

— Iar noi, copiii lui Dumnezeu, noi dispunem de mijloacele necesare — și tu de asemenea! Vom scoate casa din apă pentru ca putem totul prin cel care ne dă tărie.

— Cu Domnul nimic nu este imposibil: ajungi totdeauna la capăt.

Dacă nu mai avem viziune supranaturală a lucrurilor, în fața ochilor ni se poate înfățișa un viitor foarte îngrijorător.

— Deci, fiul meu, trebuie să ai credință. Și astfel, vei avea certitudinea că Dumnezeu, Tatăl nostru, va continua să aducă problemelor tale o rezolvare.

Providenţa obişnuită este un miracol continuu. Dacă va trebui, El va adăuga şi alte mijloace extraordinare.

Optimismul creştin nu este un optimism fără griji, nu este nici o încredere pur umană că totul se va sfârşi prin a se aranja! Acest optimism îşi are rădăcina în conştiinţa de a fi liber şi în certitudinea că harul este puternic. Este un optimism care ne face să fim exigenţi cu noi înşine şi să ne străduim în fiecare clipă să răspundem chemărilor lui Dumnezeu.

Ziua biruinţei Domnului, la Învierea sa, este definitivă. Unde sunt soldaţii pe care autorităţile îi puseseră acolo? Unde sunt sigiliile de pe piatra mormântului? Unde sunt cei ce l-au condamnat pe Isus? Şi cei care L-au răstignit? Triumful său a creat panică printre mizerabilii aceia. Aşadar fii plin de speranţă: Isus Cristos este veşnic biruitor.

Dacă pornești în căutarea Mariei, îl vei întâlni neapărat pe Isus și vei descoperi — marea profunzime — ce se află în inima lui Dumnezeu.

Când vei fi pe punctul să începi o operă de apostolat, pune în aplicare ceea ce spunea un om care căuta pe Dumnezeu: „Astăzi încep să predic o reculegere unor preoți. De-am putea să tragem mai multe învățăminte din ea: iar eu, cel dintâi!

— Și puțin mai târziu spunea: „Iată mai multe zile de când fac reculegerea aceasta. Sunt o sută douăzeci de persoane. Sper că Domnul va lucra bine în sufletele noastre“.

Merită, fiul meu, să fii umil, ascultător, loial; lasă-te pătruns de spiritul lui Dumnezeu, pentru ca din locul pe care îl ocupi să-L duci tuturor oamenilor din lume!

La război, curajul soldaților care înfruntă dușmanul nu ar servi la mare lucru dacă nu ar fi alte persoane care, fără să participe fățiș la luptă, aduc luptătorilor muniții, alimente și medicamente…

— Și fără rugăciune și fără sacrificiul atâtor și atâtor suflete, nu ar exista un veritabil apostolat al faptei.

Puterea de a face minuni! Câte suflete moarte și chiar câte suflete putrezite vei învia dacă Îl lași pe Cristos să acționeze în tine.

În acel timp, povestesc Evangheliile, trecea Domnul și bolnavii Îl chemau și-L căutau. Cristos continuă să treacă și acum prin intermediul vieții tale de creștin și, dacă-L vei urma, cât de numeroși vor fi cei care-L vor cunoaște, care-L vor chema, îi vor cere ajutorul și cât de mulți vor fi ochii ce se vor deschide la minunata lumină a harului!

Te încăpățânezi să faci totul după bună tău plac, dar rezultatul muncii tale e fără rod.

Ascultă, fii supus! Căci așa cum trebuie să pui fiecare roată a unei mașini la locul ei (altfel, se oprește sau deformează celelalte piese; și, fără îndoială nu produce, iar dacă produce, randamentul e foarte scăzut), tot așa un bărbat sau o femeie, scoși în afara locului lor, vor fi o piedică în calea apostolatului, nu un instrument.

Un apostol nu are alt ideal decât se lase pe Domnul să se pogoare asupră-i cu harul Său și să se pună la dispoziția Lui.

Primii doisprezece Apostoli erau și ei niște străini în locurile unde evanghelizau și se loveau de oameni care construiau lumea pe niște temelii diametral opuse doctrinei lui Cristos.

— Privește atent: dincolo de acele circumstanțe potrivnice, ei se știau purtători ai mesajului divin al Răscumpărării. Și Apostolul strigă: „Vai mie, dacă nu-L voi predica!“

Ce minune e această valoare de răscumpărare a vieților noastre, pentru eternitate! Dar ea nu se va împlini decât prin umilință, pentru ca ceilalți să descopere pe Domnul.

În activitatea lor apostolică, copiii lui Dumnezeu trebuie să fie asemenea unor instalații electrice: să umple lumea de lumină, fără ca să se vadă sursa de lumină.

Isus spune: „Cel care vă ascultă, mă ascultă!“

— Mai crezi tu oare ca vorbele tale sunt acelea care conving lumea?… Apoi nu uita că Duhul Sfânt le poate folosi pentru ceea ce vrea să facă El din cel mai netrebnic instrument al său.

Cât de bine se aplică fiilor lui Dumnezeu cuvintele Sfântului Ambrozie când vorbește de măgărușul legat de asinul de care avea nevoie Isus pentru triumful lui. Iată acel comentariu: „numai o poruncă a Domnului putea să-l dezlege. Au fost mâinile Apostolilor care l-au dezlegat. Pentru a face aceasta, trebuie o purtare anume și un har special. Fii și tu un apostol pentru ca astfel să-i eliberezi pe cei care sunt captivi“.

— Lasă-mă să fac o altă glosă la acest text: de câte ori din ordinul lui Isus, trebuie să dezlegăm sufletele, căci El are nevoie de ele pentru triumful său, mâinile noastre să fie atunci niște mâini de apostoli, precum și faptele și viețile noastre… Atunci Dumnezeu va da de asemenea harul pe care-L dă apostolatului, să desfacă lanțurile celor care sunt legați.

Niciodată nu putem să ne însușim puterea lui Isus când El trece printre noi. Domnul trece și ne transformă sufletele când ne strângem în jurul Lui ca o singură inimă, un singur mod de a privi, cu aceeași dorință de a fi buni creștini. Dar cel care este acolo nu ești tu, nici eu, ci El. Este Cristos care trece!

— Apoi el rămâne să locuiască în inimile noastre — în a ta și în a mea! — și în tabernacolele noastre.

— Isus este cel care trece, Isus este cel care rămâne. Este aici, în tine, în fiecare dintre voi și în mine.

Domnul a voit să fim și noi răscumpărători împreună cu El. Astfel, ca să ne ajute să înțelegem asemenea minune. El i-a incitat pe evangheliști să relateze toate acele mari miracole. Ar fi putut să facă pline din nimic… Ei bine, nu! Căuta colaborarea omului: a avut nevoie de un copil, de un tânăr, de câteva bucăți de pâine și de câțiva pești.

— Are nevoie de noi. Și El este Dumnezeu!

— Aceasta trebuie să ne facă să răspundem cu mărinimie harurilor trimise de El.

Dacă-L ajutați chiar cu foarte puțin, așa după cum au făcut Apostolii, El va fi dispus să facă minuni, să înmulțească pâinile, să modifice voințele, să transmită lumina sa unor minți încă întunecate, să facă în așa fel încât unele dintre ele să capete — datorită unui har excepțional — un spirit de dreptate pe care nu l-au avut niciodată. Toate acestea… și mult mai mult vei obține dacă-L vei ajuta după puterile tale.

Isus murise. Era un cadavru. Sfintele femei nu mai sperau nimic. El știau cât fusese de chinuit și cum Îl răstigniseră: aveau bine în minte suferința pătimirii Lui!

Știau de asemenea că soldații păzeau locul acela, că mormântul era complet închis: cine avea să împingă piatra de la intrare?, se întrebau ele, căci era vorba de o lespede enormă. Și totuși… în ciuda a toate au alergat ca să fie cu El.

Iată cum dificultățile, fie mici sau mari, sar în ochi… Dar când există iubire, nu se mai ține seama de obstacole, se merge înainte cu îndrăzneală, cu hotărâre, cu curaj. Oare nu te rușinezi văzând elanul, cutezanța și curajul acelor femei?

Maria, Maica ta, te va conduce către Iubirea lui Isus. Și te vei afla astfel „cum gaudio et pace“ — în bucurie și în pace, și mereu „purtat“, căci de-ai fi singur ai cădea și te-ai umple de noroi — și vei înainta astfel pe drumul care te va face să crezi, să iubești, să suferi.

Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Referințe la Sfânta Scriptură
Această carte în altă limbă