Ajută-mă s-o repet la urechea unuia și a a altuia… și a tuturor: păcătosul care are credință, chiar dacă obține toate fericirile pământești, este inevitabil un nenorocit, un nefericit.

E adevărat ca motivul care trebuie să ne facă să urâm păcatul, fie el și ușor, motivul care trebuie să ne emoționeze pe toți, este supranatural. Dumnezeu urăște mult acest păcat. Și ura aceasta este supremă, eternă și necesară, întrucât la răul acesta se opune binele nesfârșit… dar prima reflecție pe care ți-am semnalat-o ne poate conduce la cea de a doua.