În momentele de durere, sufletul acela spunea Domnului: „Doamne ce puteam să-ți dau afară de onoarea mea; nu aveam nimic altceva. Dacă aș fi avut avere, Ți-aș fi dato-o. Dacă aș fi avut virtuți, fiecare din ele mi-ar fi îngăduit să Te servesc. Nu-mi mai rămânea decât onoarea, și Ți-am dat-o. Binecuvântat să fii, Doamne! Văd bine că în mâinile Tale am fost în siguranță!“