Nu exista decât un singur rău fatal, o singură eroare funestă: să accepți înfrângerea, să nu știi să lupți potrivit spiritului fiilor lui Dumnezeu. Dacă îți lipsește acest efort personal, sufletul se îngreunează și se veștejește în singurătate, și devine incapabil să aducă roade…

În această situație de lașitate, creatura îi obligă pe Domnul Cristos să rostească aceste cuvinte pe care el le-a auzit de la paraliticul de pe marginea scăldătoarei din Siloe: „Hominem non habeo“ — nu am pe nimeni!

— Ce rușine dacă Isus nu va afla în tine pe bărbatul sau pe femeia la care se așteaptă!