174

Te vezi pe tine ca și cum ai fi un biet servitor căruia stăpânul i-a luat livreaua — nu mai este decât un păcătos! — și astfel înțelegi sentimentul de goliciune pe care l-au simțit cei dintâi părinți ai noștri.

— Ar trebui ca mereu să fii gata să plângi. Și doar ai suferit mult; totuși ești foarte fericit, nu ai schimba cu nimeni soarta ta. Acea „gaudium cum pace“, bucuria senină te însoțește de atâta vreme. Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru ea și ai vrea să dai tuturor secretul fericirii.

— Da, se înțelege, de multe ori s-a spus despre tine (deși nu-ți pasă de ce se poate spune), că ești „un om al păcii“.

Această carte în altă limbă