215
O, Preacurată Fecioară! O, Maica Mea! Nu mă părăsi! Vezi cum se umple de lacrimi biata mea inimă. — Nu vreau să-L supăr pe Dumnezeul meu!
— Ştiu bine, şi cred că n-o voi uita niciodată: nu valorez nimic; cât mă apasă nimicnicia şi singurătatea mea! Dar… nu sunt singur: O, tu Dulcea mea Doamnă, şi Tu, Doamne, Tatăl meu, nu mă părăsiţi!
— În faţa împotrivirii cărnii şi a motivelor diabolice care se ridică în contra credinţei mele, Îl iubesc pe Isus Cristos şi cred: Iubesc şi Cred!
Acest număr în altă limbă
Document tipărit din https://escriva.org/ro/forja/215/ (25.04.2024)