27
Văd Crucea ta, Isuse al meu, și beneficiez de harul tău: Calvarul tău ne-a dobândit pe Duhul Sfânt… Și zilnic, din iubire, Tu te dăruiești mie — e pură nebunie! — în preasfânta Ostie… și ai făcut din mine un copil al lui Dumnezeu! Și mi-ai dat-o pe propria ta Mama!
Nu-mi este de ajuns să fac o rugăciune de mulțumire. Gândul meu își ia zborul: Doamne, Doamne, câte suflete rămân departe de Tine!
În viața ta, reaprinde-ți setea de apostolat: ca El să fie cunoscut… ca să fie iubit și ca fiecare să se simtă iubit de El!
Acest număr în altă limbă
Document tipărit din https://escriva.org/ro/forja/27/ (24.04.2024)