Chiar dacă îl respect, nu voi împărtăşi niciodată punctul de vedere al acelora care despart rugăciunea de viaţa activă, ca şi cum ar fi două lucruri incompatibile. Noi, fiii lui Dumnezeu, trebuie să fim nişte contemplativi: persoane care, în mijlocul vuietului mulţimii, ştiu să găsească liniştea unui suflet ce se întreţine fără încetare cu Domnul, ştiu să-L privească cum ai privi un Tată, cum ai privi un Prieten pe care l-ai iubi nespus.