Ascultă bine, copilul meu: să te consideri fericit când te vor maltrata și te vor dezonora; când mulți vor fi cei pe care purtarea ta îi va deranja și moda va fi ca să te scuipe; căci ești „omnium peripsema“ — ca un gunoi pentru toți…

— Aceasta costă, costă chiar mult. Este o încrâncenare, până în momentul când, în sfârșit omul se apropie de Tabernacol, el care se văzuse considerat ca cel mai murdar gunoi de pe lume, un biet vierme al pământului. Și atunci spune: „Doamne, dacă Tu nu ai nevoie de onoarea mea, pentru aș avea eu nevoie de ea?

Până în clipa aceea acest copil al lui Dumnezeu nu știuse ce înseamnă a fi fericit: a ajunge la această golire, la această dăruire de sine care este o dăruire din Iubire, dar fondată pe modificare, pe durere.