Lista numerelor

Ce minunat va fi când Tatăl nostru ne va spune: Bravo, servitor bun şi credincios. Peste puţin ai fost credincios; te voi pune peste mult. Intră în bucuria stăpânului tău³⁴. Plini de speranţă! Acesta este miracolul sufletului contemplativ. Trăim din credinţă, şi din speranţă, şi din dragoste; iar speranţa ne face puternici. Vă amintiţi de sfântul Ioan? Tinerilor, v-am scris: sunteţi tari, iar cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe Cel Rău³⁵. Dumnezeu ne îndeamnă, pentru tinereţea eternă a Bisericii şi a omenirii întregi. Puteţi transforma în divin tot ceea ce este omenesc, la fel cum regele Midas transforma în aur tot ce atingea!

Nu uitaţi acest lucru niciodată: după moarte, vă va primi dragostea. Şi în dragostea lui Dumnezeu veţi găsi, pe deasupra, toate iubirile curate pe care le-aţi avut pe pământ. Domnul a dispus să trecem prin această scurtă călătorie a existenţei noastre muncind şi, la fel ca unicul său născut, făcând bine³⁶. Între timp, trebuie să fim alerţi, ascultând acele chemări pe care sfântul Ignaţiu din Antiohia le observa în sufletul său, când se apropia ora martiriului: Vino la Tatăl³⁷, vino la Tatăl tău, care te aşteaptă nerăbdător.

Să-i cerem sfintei Maria, spes nostra, să ne aprindă în năzuinţa sfântă de a locui toţi împreună în casa Tatălui. Nimic nu va putea să ne îngrijoreze, dacă hotărâm să ne ancorăm sufletul în dorinţa adevăratei patrii: Domnul ne va conduce cu harul său şi va împinge barca cu vânt bun spre ţărmuri senine.

Mama noastră

Copiii, mai ales când sunt încă mici, tind să se întrebe ce au de făcut pentru ei părinţii lor, uitând în schimb obligaţiile de pietate filială. Suntem copii, de obicei foarte interesaţi, deşi acest comportament – deja am constatat acest lucru –, nu pare să le intereseze prea mult pe mame, pentru că au suficientă dragoste în inimile lor şi iubesc cu cea mai mare duioşie: cea care se dăruieşte fără să aştepte răspuns.

Aşa se întâmplă, de asemenea, cu sfânta Maria. Dar azi, la sărbătoarea Maternităţii ei Divine, trebuie să ne străduim să o celebrăm mai profund. Trebuie să ne doară, dacă le descoperim, momentele de lipsă de delicateţe faţă de această mamă bună. Vă întreb – şi mă întreb şi pe mine – cum o onorăm?

Să ne întoarcem din nou la experienţa de fiecare zi, la relaţia cu mamele noastre de pe pământ. Mai presus de toate, ce doresc de la copiii lor, care sunt carne din carnea lor şi sânge din sângele lor? Cel mai mare vis este să îi aibă aproape. Când copiii cresc şi nu este posibil să rămână lângă ele, aşteaptă cu nerăbdare veşti de la ei, le emoţionează tot ce li se întâmplă: de la o boală uşoară până la evenimentele cele mai importante.