Lista numerelor

Crezi că păcatele tale sunt multe, că Domnul nu te va putea auzi? Nu este aşa, pentru că are profunzimi de milostivire. Dacă, în pofida acestui minunat adevăr, îţi percepi nimicnicia, arată-te lui ca vameşul²⁸: Doamne, aici sunt, fă cu mine ce vrei! Şi observaţi ce ne povesteşte sfântul Matei, despre momentul în care în faţa lui Isus a fost adus un paralitic. Acel bolnav nu spune nimic: doar se află acolo, în prezenţa lui Dumnezeu. Iar Cristos, mişcat de această căinţă, de această durere a celui care ştie că nu merită nimic, nu întârzie să reacţioneze cu mila lui obişnuită: Ai încredere, fiule, iertate sunt păcatele tale²⁹.

Eu te sfătuiesc ca, în rugăciunea ta, să intervii în pasajele evangheliei, ca un personaj în plus. Mai întâi, imaginează-ţi scena sau misterul, care îţi va sluji pentru a te reculege şi a medita. Apoi, aplică inteligenţa, pentru a medita asupra acelei trăsături a vieţii Învăţătorului: inima sa duioasă, umilinţa sa, puritatea sa, îndeplinirea voinţei Tatălui. Apoi povesteşte-i ce ţi se întâmplă ţie de obicei în astfel de situaţii, prin ce treci, ce se petrece. Rămâi atent, pentru că poate el va dori să îţi arate ceva: şi vor apărea aceste mişcări interioare, aceste revelaţii, aceste mustrări.

Pentru a da un făgaş rugăciunii, obişnuiesc – poate vă ajută, de asemenea, pe unii dintre voi – să materializez chiar şi ceea ce este mai spiritual. Domnul nostru folosea acest procedeu. Îi plăcea să înveţe prin parabole, extrase din mediul care îl înconjura: parabola păstorului şi a oilor, cea a viei şi a lăstarilor, a bărcilor şi a mrejelor, a seminţei aruncate de semănător...

În sufletul nostru a căzut cuvântul lui Dumnezeu. Ce fel de pământ i-am pregătit? Sunt multe pietre? Este acoperit de mărăcini? Este, poate, un loc prea călcat de paşi exclusiv omeneşti, mici, fără avânt? Doamne, fie ca parcela mea să fie pământ bun, fertil, expus generos la ploaie şi la soare; să încolţească sămânţa ta; să producă spice îmbelşugate, grâu bun.

Eu sunt viţa, iar voi sunteţi lăstarii³⁰. A venit septembrie şi sunt butucii de viţă plini de vlăstare lungi, subţiri, flexibile şi noduroase, încărcate de rod, gata deja pentru cules. Priviţi aceşti lăstari plini de rod, pentru că îşi iau sevă din trunchi: doar aşa s-au putut transforma în boabe dulci şi coapte, care vor umple de bucurie privirea şi inima oamenilor³¹, acei minusculi muguri de acum câteva luni. În sol rămân, poate, câteva beţişoare nelegate, pe jumătate îngropate. Erau tot vlăstari, dar seci, uscaţi, Sunt simbolul cel mai grăitor al sterilităţii. Fără de mine nu puteţi face nimic³².

Comoara. Imaginaţi-vă bucuria imensă a norocosului care o găseşte. Se termină strâmtorările, neliniştile. Vinde tot ce are şi cumpăr acel pământ. Toată inima lui bate acolo: unde îşi ascunde bogăţia³³. Comoara noastră este Cristos; nu trebuie să ne fie greu să aruncăm peste bord tot ceea ce ar putea să fie o greutate, ca să îl putem urma. Şi barca, fără acest balast inutil, va naviga drept spre portul sigur al iubirii lui Dumnezeu.