Lista numerelor

Întăreşte-te în faţa obstacolelor. — Harul lui Dumnezeu nu-ţi va lipsi: „inter medium montium pertransibunt aquae!“ — vei traversa munţii!

   Ce contează că pentru moment trebuie să-ţi micşorezi activitatea dacă apoi, ca un resort ce a fost comprimat, vei ajunge incomparabil mai departe decât ai visat?

Te contrariază caracterul unuia sau altuia… E firesc să fie aşa: tu nu eşti moneda aurită care place tuturor.

   În plus, fără aceste ciocniri cu aproapele, cum s-ar putea şlefui exagerările, asperităţile şi proeminenţele — imperfecţiuni, defecte ale firii tale — pentru a dobândi forma perfectă, strălucitoare şi năvalnic de blândă a iubirii, a desăvârşirii?

   Dacă atât caracterul tău cât şi al celor din jur ar fi dulcege, nu te-ai putea sfinţi.

E bine să cunoşti acest adevăr sigur: spiritul propriu este un sfetnic nepotrivit, o călăuză rea pentru a conduce sufletul prin furtuni şi vijelii, printre stâncile primejdioase ale vieţii interioare.

   De aceea, voinţa lui Dumnezeu este să fie încredinţată cârma navei unui învăţător, astfel încât, cu lumina şi cunoaşterea sa, să ne conducă spre un liman sigur.

Cum se simte această inimă? — Nu te îngrijora: sfinţii — care erau fiinţe foarte robuste şi normale, ca tine şi ca mine — simţeau şi ei aceste înclinaţii „naturale“. Şi dacă nu le-ar fi simţit, puţin merit ar fi avut reacţia lor „supranaturală“ de a-şi păstra inima — sufletul şi trupul — pentru Dumnezeu, în loc de a o dărui vreunei făpturi.

   De aceea, odată înţeles drumul, cred că slăbiciunea inimii nu trebuie să fie un obstacol pentru un suflet hotărât şi „foarte îndrăgostit“.

Cât de clar este drumul!… Cât de vizibile obstacolele!… Cât de bune sunt armele pentru a le învinge!… — Şi totuşi, câte devieri şi câte poticniri! Nu-i aşa?

   — Este firişorul subtil — lanţ: lanţ de fier forjat —, pe care tu şi eu îl cunoaştem, şi pe care nu vrei să-l rupi, el este cauza care te îndepărtează de drum şi care te face să te poticneşti şi chiar să cazi.

   — Ce aştepţi ca să-l rupi… şi să înaintezi?

Războiul! Războiul are o finalitate supranaturală — îmi spui —, necunoscută pentru lume: războiul a fost dat pentru noi…

   — Războiul este cea mai mare piedică pentru un drum uşor. — Dar va trebui, până la urmă, să-l iubim, aşa cum călugărul trebuie să-şi iubească penitenţele.

Vezi ? Un fir şi altul şi multe, bine împletite, formează această funie în stare să ridice greutăţi imense.

   — Tu şi fraţii tău, dacă vă uniţi fiecare voinţa pentru a o împlini pe cea a lui Dumnezeu, veţi fi în stare să înfrângeţi toate piedicile.