Lista numerelor

Examinează-te: încet, curajos. — Nu este adevărat că proasta dispoziţie şi tristeţea ta nemotivate — aparent nemotivate — provin din faptul că nu eşti hotărât să rupi laţurile subtile, dar „concrete“, pe care ţi le-a întins — viclean, cu paliative — concupiscenţa ta?

Experienţa ta personală — acest dezgust, această îngrijorare, această amărăciune — te face să trăieşti adevărul cuvintelor lui Isus: nimeni nu poate sluji la doi stăpâni!

Îmi spui că da, că vrei. — Bine, dar vrei aşa cum un avar jinduieşte după aur, aşa cum o mamă îşi iubeşte copilul, cum un ambiţios doreşte onoruri sau cum un nefericit senzual îşi doreşte plăcerea?

   Nu? — Atunci nu vrei.

Ştii că drumul tău nu este luminos. — Şi nu este, căci neurmându-L îndeaproape pe Isus, rămâi în întuneric. — Ce mai aştepţi ca să te hotărăşti?

De ce nu te dăruieşti lui Dumnezeu odată…, cu adevărat…, acum!?

Idealul tău, chemarea ta este… o nebunie. — Şi ceilalţi — prietenii tăi, fraţii tăi — nişte nebuni…

   N-ai auzit acest strigăt, vreodată, în adâncul inimii? — Răspunde-i cu hotărâre că-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru onoarea de a aparţine „casei de nebuni“.

De neclintit: aşa trebuie să fii. — Dacă mizeriile altora sau ale tale te fac să şovăi în perseverenţă, îmi formez o tristă părere despre idealul tău.

   Hotărăşte-te o dată pentru totdeauna.