Lista numerelor

În mod obişnuit, lumea este foarte puţin generoasă cu banii săi — îmi scrii —. Conversaţie, entuziasme clocotitoare, promisiuni, planuri. — În clipa sacrificiului, puţini sunt cei care „pun umărul“. Iar dacă dau ceva, trebuie să fie cu ocazia unei distracţii — dans, tombolă, cinema, serată — sau un anunţ în presă, cu listă pentru donaţii.

   — E trist tabloul, dar are şi excepţii: fii şi tu unul dintre cei ce nu lasă ca mâna lor stângă, atunci când dau de pomană, să ştie ce face dreapta.

Cărţi. — Am întins mâna ca un sărăcuţ al lui Cristos, şi am cerut cărţi. Cărţi!, căci sunt hrană, pentru inteligenţa catolică, apostolică şi romană a multor tineri universitari.

   — Am întins mâna, ca un sărăcuţ al lui Cristos…şi de fiecare dată am încasat o păcăleală!

   — Pentru ce nu înţeleg ei, Isuse, adânca iubire creştină a acestei pomeni, mai eficientă decât a da pâine de grâu bun?

Eşti din cale afară de naiv. — Ba că sunt puţini cei ce practică iubirea! — Ba că a iubi nu înseamnă a dărui o haină veche sau bani de tinichea…

   — Şi îmi istoriseşti cazul tău şi dezamăgirea ta.

   — Îmi vine în minte doar asta: să dăm, tu şi cu mine, şi să ne dăruim fără zgârcenie. Şi astfel, cine va intra în vorbă cu noi, nu va avea parte de trista ta experienţă.

„Divitiae, si affluant, nolite cor apponere“ — Dacă bogăţiile îţi umplu mâinile, nu-ţi lega inima de ele. — Străduieşte-te să le întrebuinţezi cu generozitate. Şi dacă este nevoie, cu eroism.

   — Fii sărac cu duhul.

Câte resurse sfinte are sărăcia! — Îţi aduci aminte? Într-o vreme de greutăţi băneşti, ţi-ai dat ultimul ban unei opere de apostolat.

   — Şi ţi-a spus — Preotul lui Dumnezeu — : „Îţi voi da şi eu tot ce am“. — Tu, în genunchi. Şi… „Binecuvântarea lui Dumnezeu Atotputernicul, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh să coboare asupra ta şi să rămână cu tine pentru totdeauna“, s-a auzit.

   — Şi acum încă eşti convins că ai fost bine plătit.