Lista numerelor

Trebuie să avem convingerea că Dumnezeu este neîncetat lângă noi. — Trăim ca şi cum Domnul ar fi undeva, departe, unde strălucesc stelele şi nu ne gândim că întotdeauna este şi lângă noi.

   Şi este ca un Tată iubitor — ne iubeşte pe fiecare dintre noi mai mult decât toate mamele lumii îşi pot iubi copiii —, ajutându-ne, inspirându-ne, binecuvântându-ne… şi iertându-ne.

   De câte ori, oare, nu am descreţit fruntea părinţilor noştri spunându-le, după o năzbâtie: nu o să mai fac! — Poate chiar în ziua aceea greşim din nou… Şi tatăl nostru, cu asprime prefăcută în glas, cu chipul sever, ne dojeneşte…, în timp ce inima i se înduioşează, cunoscându-ne slăbiciunea, gândind: bietul copil, ce eforturi face să se poarte bine!

   E nevoie să ne pătrundem, să trăim preaplinul, de faptul că Domnul este Tată și cu adevărat Tatăl nostru, care este lângă noi şi în ceruri.

Vezi ce profunzimi de milostivire are dreptatea lui Dumnezeu! — Căci în judecăţile umane, cel ce-şi mărturiseşte vina este pedepsit: şi în cea divină este iertat.

   Binecuvântat să fie sfântul sacrament al Penitenţei!

Te doare lipsa de iubire creştinească a aproapelui faţă de tine. Cât trebuie să-l doară pe Dumnezeu lipsa ta de iubire pentru El!

Dacă eşti atât de păcătos, de ce te miri de păcatele altora?

Forţează-te, dacă este nevoie, să-i ierţi întotdeauna din prima clipă pe cei ce insultă, căci oricât de mare ar fi prejudiciul sau ofensa care ţi se aduc, Dumnezeu mai mult ţi-a iertat ţie.

E adevărat: acea persoană s-a purtat rău cu tine. — Dar tu, nu te-ai purtat şi mai rău cu Dumnezeu?

S-au dezlegat limbile şi ai suferit ocări care te-au rănit mai mult pentru că nu le aşteptai.

   Răspunsul tău supranatural trebuie să fie iertarea — şi chiar a cere iertare — şi să foloseşti experienţa pentru a te desprinde de făpturi.

Această descurajare pe care ţi-o produc lipsa ta de generozitate, căderile tale, dările tale înapoi — poate, doar aparente — îţi dă impresia de multe ori că ai sfărâmat ceva cu valoare ridicată (sfinţirea ta).

   Nu te îngrijora: transpune în viaţa supranaturală modalitatea discretă pe care o întrebuinţează copiii simpli pentru a rezolva conflicte asemănătoare.

   Au spart — aproape întotdeauna din slăbiciune — un obiect foarte preţuit de tatăl lor. — Le pare rău, poate plâng, dar se duc să-şi aline mâhnirea împreună cu stăpânul obiectului distrus din pricina stângăciei lor…, iar tatăl uită valoarea — chiar dacă e mare — a obiectului distrus şi, plin de duioşie, nu numai că iartă, dar îl şi mângâie şi îmbărbătează pe micuţ. — Învaţă.