Lista numerelor

Sfinţii nu au fost fiinţe diforme; cazuri pe care să le studieze un medic modernist.

   Au fost, sunt normali: din carne, ca a ta. — Şi au învins!

Pentru a-şi apăra curăţia, Sfântul Francisc de Assisi s-a rostogolit în zăpadă, Sfântul Benedict s-a aruncat într-un mărăciniş, Sfântul Bernard s-a scufundat într-un lac îngheţat. — Tu ce ai făcut?

Îmi dai impresia că-ţi duci inima în mână, ca şi cum ai oferi o marfă: cine o vrea? — Dacă nu o doreşte nicio făptură, o vei dărui lui Dumnezeu.

   Crezi că astfel au făcut sfinţii?

Cum se simte această inimă? — Nu te îngrijora: sfinţii — care erau fiinţe foarte robuste şi normale, ca tine şi ca mine — simţeau şi ei aceste înclinaţii „naturale“. Şi dacă nu le-ar fi simţit, puţin merit ar fi avut reacţia lor „supranaturală“ de a-şi păstra inima — sufletul şi trupul — pentru Dumnezeu, în loc de a o dărui vreunei făpturi.

   De aceea, odată înţeles drumul, cred că slăbiciunea inimii nu trebuie să fie un obstacol pentru un suflet hotărât şi „foarte îndrăgostit“.

„Salutaţi-i pe toţi sfinţii. Toţi sfinţii vă salută. Tuturor sfinţilor care trăiesc în Efes. Tuturor sfinţilor în Cristos Isus, care se află în Filipi“ — Nu-i aşa că este mişcătoare această formulă de salut — sfinţi! — pe care o foloseau primii credincioşi creştini pentru a se numi între ei?

   — Învaţă să te adresezi fraţilor tăi.

Dar… ce e cu mijloacele? — Sunt aceleaşi ca ale lui Petru şi Paul, ca ale lui Dominic şi Francisc, ca ale lui Ignaţiu şi Xaveriu: Crucea şi Evanghelia.

   — Ţi se par, oare, neînsemnate?

Curaj! Tu…poţi. — Vezi ce a făcut harul lui Dumnezeu cu acel Petru somnoros, tăgăduitor şi laş… cu acel Paul prigonitor, plin de ură şi îndărătnic?

Copile îndrăzneţ, strigă: Ce iubire avea Tereza de Ávila! — Ce zel avea sfântul Xaveriu! — Ce bărbat minunat era Sfântul Paul! — Ah, Isuse, eu… Te iubesc mai mult decât Paul, Xaveriu şi Tereza!

Te uimeşte că am aprobat lipsa de „uniformitate“ în acest apostolat în care lucrezi. Şi ţi-am spus: unitate şi varietate. — Trebuie să fiţi tot atât de diferiţi cum sunt sfinţii din cer, căci fiecare îşi are trăsăturile personale cu totul speciale. — Şi, de asemenea, în acord atât de mare unii cu alţii, precum sfinţii, care nu ar fi sfinţi dacă fiecare din ei nu s-ar fi identificat cu Cristos.