Lista numerelor
Oare e adevărat — dar nu cred, nu cred — că pe pământ nu există oameni, ci doar pântece?
Lăcomia este avangarda necurăţiei.
Mâncarea cea mai delicată şi selectă, dacă o mănâncă un porc (aşa se numeşte, fără ruşine) se transformă, în cel mai bun caz, în carne de porc!
Să fim îngeri, pentru a înnobila ideile, atunci când le asimilăm. — Dacă suntem mai puţin, oameni să fim: pentru a transforma alimentele, măcar, în musculatură nobilă şi frumoasă, sau poate în creier puternic…capabil să înţeleagă şi să-L adore pe Dumnezeu.
Dar…, să nu fim animale, aşa cum sunt atâţia şi atâţia!
Lăcomia este un viciu respingător. — Nu-ţi vine să râzi cu puţină scârbă văzându-i pe domnii aceia aşezaţi în jurul mesei, serioşi, cu aer de ritual, umplându-şi stomacurile cu grăsimi, ca şi cum acesta ar fi un „scop”?
La masă, nu vorbi despre mâncare: este o lipsă de educaţie, nedemnă de tine. — Vorbeşte despre ceva înalt — despre suflet sau despre cuget — şi vei înnobila această masă.
În ziua în care te ridici de la masă fără să fi făcut o mică mortificare, să ştii că ai mâncat ca un păgân.
De obicei, mănânci mai mult decât trebuie. — Şi acest exces, care de multe ori îţi cade greu, te împiedică să savurezi bunurile supranaturale şi-ţi întunecă darul de a înţelege.
Ce minunată virtute, chiar pentru cele pământeşti, este cumpătarea!
Nu eşti mai puţin fericit pentru că-ţi lipseşte decât să-ţi prisosească.
Document tipărit din https://escriva.org/ro/book-subject/camino/36439/ (08.05.2024)