Lista numerelor

Fericirea relativă şi săracă a celui egoist, care se închide în turnul său de fildeş, în carapacea lui… nu e greu de găsit pe lumea aceasta. — Dar fericirea celui egoist nu este durabilă.

   Vei pierde, pentru această caricatură a cerului, fericirea gloriei, care nu va avea sfârşit?

Mâhnire. Frământare. Nu mă miră: este norul de praf pe care l-a ridicat căderea ta. Dar ajunge!: Oare suflarea harului nu a dus departe acest nor?

   Apoi, mâhnirea ta — dacă nu o respingi — ar putea prea bine să fie învelişul orgoliului tău. — Te credeai desăvârşit şi impecabil?

Lumină nouă! — Cât te bucuri pentru că Domnul te-a făcut să descoperi alte zări!

— Foloseşte clipele acestea: e momentul să izbucneşti în cânt, în imn de mulţumire: şi e, de asemenea, momentul să scuturi praful din cutele sufletului tău, să părăseşti orice rutină, să făptuieşti cu mai mult spirit supranatural, să-l fereşti pe aproapele tău de un posibil scandal…

— Într-un cuvânt: recunoştinţa ta să se manifeste printr-o hotărâre concretă.

Nu simţi bucurie? — Gândeşte-te: există o piedică între Dumnezeu şi mine. — Aproape întotdeauna vei vedea că este aşa.

Pentru a-ţi vindeca tristeţea îmi ceri un sfat. — Îţi voi da o reţetă care vine dintr-o mână bună: a apostolului Iacob. „— Tristatur aliquis vestrum?“ — Eşti trist, fiule? — „Oret!“ — Roagă-te! — Încearcă şi vei vedea.

Nu fi trist. — Să ai o viziune a lucrurilor mai… „a noastră“ — mai creştinească.

Vreau să fii întotdeauna mulţumit, pentru că bucuria este parte integrantă a drumului tău. — Cere pentru toţi aceeaşi bucurie supranaturală.

„Laetetur cor quaerentium Dominum“. — Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul.

   — Lumină, ca să cercetezi motivele tristeţii tale.

Să nu te întristezi când te vor copleşi neajunsurile. — Laudă-te cu infirmităţile tale, ca Sfântul Paul, căci copiilor li se îngăduie să-i imite pe cei mari, fără teamă de ridicol.