Lista numerelor
Dacă au fost martorii slăbiciunilor şi mizeriilor tale, ce importanţă are de vor fi şi martorii pocăinţei tale?
Îngroapă prin pocăinţă, în săpătura adâncă pe care o va deschide umilinţa ta, neglijenţele, ofensele şi păcatele tale. — La fel îngroapă ţăranul, la picioarele copacului care le-a produs, fructe putrezite, vreascuri şi frunze trecute. — Şi ceea ce era sterp, mai mult, ceea ce era dăunător, contribuie eficient la o nouă rodnicie.
Învaţă să scoţi, din căderi un imbold: din moarte, viaţă.
Nu-i cere lui Isus iertare numai pentru vinovăţiile tale: nu-L iubi doar cu o inimă…
Spală toate insultele care I s-au adus, I se aduc şi I se vor aduce… iubeşte-L cu toată puterea tuturor inimilor tuturor oamenilor care L-au iubit cel mai mult.
Fii îndrăzneţ: spune-I că eşti mai nebun după El decât Maria Magdalena, decât Tereza şi Tereza cea Mică… mai nebun decât Augustin şi Dominic şi Francisc, decât Ignaţiu şi Xaveriu.
Cum a plâns, la picioarele altarului, acel tânăr preot sfânt care pe urmă a meritat martiriul, când şi-a adus aminte de un suflet care s-a apropiat să-L primească pe Cristos, în stare de păcat de moarte!
— Poţi suferi şi tu ca acest preot, pentru ispăşire?
Să nu te doară că ţi se văd greşelile; — ofensa adusă lui Dumnezeu şi exemplul rău pe care-l poţi da, acestea trebuie să te doară.
— În rest, să se ştie cum eşti şi să fii dispreţuit. — Nu te întrista că nu eşti nimic, pentru că aşa, Isus trebuie să sădească totul în tine.
Isus… tăcând.— „Jesus autem tacebat“. — Tu, de ce vorbeşti, pentru a te consola sau pentru a te dezvinovăţi?
Taci. — Caută bucurie în dispreţuiri: vor fi întotdeauna mai puţine decât meriţi!
— Poţi, oare, să te întrebi: „Quid enim mali feci?“ — Ce rău am făcut?
Copile, aprinde în tine dorinţe de ispăşire a enormităţilor vieţii tale de adult.
Când un suflet de copil îi arată Domnului dorinţa de a fi iertat, trebuie să fie sigur că va vedea repede împlinită această dorinţă: Isus va smulge din suflet trena imundă, care se târăşte prin mizeriile trecute; îl va uşura de povara moartă, rămăşiţă a tuturor necurăţiilor, care-l leagă de pământ; va arunca departe de copil tot balastul pământesc al inimii sale pentru a urca până la Maiestatea lui Dumnezeu, spre a se topi în văpaia vie a Iubirii, care este El.
Document tipărit din https://escriva.org/ro/book-subject/camino/38032/ (08.05.2024)