Lista numerelor

Cere-ţi cu amabilitate scuze aşa după cum se dorește în caritatea creştină şi în relaţiile sociale. — Şi apoi, la drum! Cu o sfântă lipsă de ruşine, nu te opri până ce nu urci în întregime panta împlinirii datoriei.

De ce te dor supoziţiile false pe seama ta? — Tu chiar ai ajunge şi mai departe, dacă te-ar lăsa Dumnezeu. — Perseverează în bine şi ridică din umeri.

Cum, mai ai încă nevoie — când ai ajuns la acest punct! — de aprobarea, de căldura, de sfaturile celor puternici, pentru a continua să faci ceea ce vrea Dumnezeu?

   — Cei puternici obişnuiesc să fie schimbători, dar tu trebuie să fii constant. Fii recunoscător, dacă ei te ajută. Şi continuă, netulburat, dacă te dispreţuiesc.

Ce-ţi pasă dacă ţi se împotriveşte lumea întreagă, cu toate puterile ei? Tu… înainte!

   — Repetă cuvintele psalmului: „Domnul e lumina mea şi mântuirea mea. De cine mă voi teme?… «Si consistant adversum me castra, non timebit cor meum» — Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme“.

Îmi spui: când se va ivi prilejul de a făptui ceva mare… atunci! — Atunci? Vrei să mă faci să cred, şi să crezi la rândul tău în mod serios, că vei fi învingător al Olimpiadei supranaturale, fără pregătire zilnică, fără antrenament?

Descurajarea este duşmanul perseverenţei tale. — Dacă nu lupţi împotriva descurajării, întâi vei deveni pesimist şi apoi căldicel. — Fii optimist.

De neclintit: aşa trebuie să fii. — Dacă mizeriile altora sau ale tale te fac să şovăi în perseverenţă, îmi formez o tristă părere despre idealul tău.

   Hotărăşte-te o dată pentru totdeauna.

Ai o slabă părere despre drumul tău, dacă, simţindu-te nepăsător, crezi că l-ai pierdut: e ora încercării; de aceea mângâierile sensibile ţi-au fost retrase.