Lista numerelor

Există 12 numere în „Drum” al căror subiect este Realism → în viața lăuntrică.

Pune-le în practică. — Hotărârile tale să nu fie focuri de artificii, care strălucesc o clipă, rămânând în urma lor, ca o realitate amară, un retevei negru şi inutil, care se aruncă cu dispreţ.

Ia puţine hotărâri. — Ia hotărâri concrete. — Şi împlineşte-le cu ajutorul lui Dumnezeu.

Poartă-te bine „acum“, fără să-ţi aminteşti de „ieri“, care a trecut deja, şi fără să te preocupi pentru „mâine“, care nu ştii dacă va sosi pentru tine.

Nerăbdarea ta sfântă întru a-L sluji, nu îi este neplăcută lui Dumnezeu. — Dar va fi stearpă dacă nu e însoţită de o adevărată îmbunătăţire a conduitei tale zilnice.

Vrei cu adevărat să fii sfânt? — Îndeplineşte-ţi mica îndatorire de fiecare clipă: fă ceea ce trebuie să faci şi fii în ceea ce faci.

„Marea”sfinţenie constă în a-ţi îndeplini „micile îndatoriri“ de fiecare clipă.

Nu judeca după micimea începuturilor: odată mi s-a arătat că nu se pot deosebi după mărime seminţele ce vor da iarbă de-un an de cele ce vor produce arbori seculari.

Nu uita că pe pământ, tot ceea ce este mare a început prin a fi mărunt. — Ceea ce e mare din născare este monstruos şi piere.

Îmi spui: când se va ivi prilejul de a făptui ceva mare… atunci! — Atunci? Vrei să mă faci să cred, şi să crezi la rândul tău în mod serios, că vei fi învingător al Olimpiadei supranaturale, fără pregătire zilnică, fără antrenament?

Ai văzut cum au ridicat edificiul acela grandios, de o măreție impunătoare? — O cărămidă, apoi alta. Mii. Dar una câte una. — Şi saci de ciment, unul după altul. Şi pietre de temelie, care măsoară puţin faţă de anvergura clădirii. — Şi drugi de fier. — Şi lucrători care muncesc zi de zi, la aceleaşi ore…

   Ai văzut cum au înălţat acel edificiu de o măreţie impunătoare?… Pe seama lucrurilor mărunte.

Nu ai văzut în câte „lucruri mici“ se află iubirea umană? — Ei bine, tot în „lucruri mici“ se găseşte şi Iubirea divină.

Continuă să împlineşti exact îndatoririle momentului. — Munca aceasta — umilă, monotonă, măruntă — este rugăciune închegată în opere care te fac demn să primeşti harul celeilalte lucrări — mare, întinsă, adâncă — la care visezi.