Lista numerelor

În primul rând, rugăciune; apoi, ispăşire; în al treilea rând, şi numai în „al treilea rând“, acţiune.

Ia această hotărâre fermă şi precisă: aminteşte-ţi, atunci când primeşti onoruri şi laude, de ceea ce te face să te ruşinezi şi să roşeşti.

   Aceasta e partea ta; lauda şi mărirea sunt pentru Dumnezeu.

Puritatea intenţiei. — O vei avea mereu, dacă, mereu şi în toate, cauţi doar să-l mulţumeşti pe Dumnezeu.

În acţiunile de apostolat, este bine — e o datorie — să-ţi socoteşti mijloacele pământeşti (2 + 2 = 4), dar nu uita — niciodată! — că ai de socotit, din fericire, cu altă numărătoare: Dumnezeu + 2 + 2…

Când îl cauţi doar pe Dumnezeu, poţi lesne practica, pentru a duce la capăt opere de zel, acel principiu pe care-l susţinea un bun prieten al nostru: „Cheltuieşti cât datorezi, chiar dacă datorezi cât cheltuieşti“.

Te doare că nu ţi se mulţumeşte pentru favoarea făcută. — Răspunde-mi la aceste două întrebări: te arăţi tu tot atât de recunoscător lui Isus Cristos?… ai fost în stare să faci acea favoare, căutând recunoştinţă pe pământ?

E bine să-L preamărim pe Dumnezeu fără a ne anticipa ceva din această mărire (soţie, fii, onoruri…), întru care ne vom bucura deplin cu El în Viaţa veşnică…

   De altfel, El este generos… Dăruie însutit: ceea ce se adevereşte şi cu fiii. — Mulţi renunţă la ei pentru preamărirea Lui, în schimb au mii de fii spirituali. — Fii, asemenea nouă, care suntem ai Tatălui nostru din ceruri.

„Deo omnis gloria“. — Pentru Dumnezeu, toată mărirea. — Este o mărturisire categorică a nimicniciei noastre. El, Isus, este totul. Noi fără El nimic nu valorăm: nimic.

   Lauda noastră de sine ar fi doar mărire deşartă; ar fi un furt, un sacrilegiu; „Eul“ nu trebuie să apară nicăieri.

Dacă viaţa ar avea alt scop decât a-L preamări pe Dumnezeu, ar fi demnă de dispreţ, mai mult: detestabilă.

Preamăreşte-L întru totul pe Dumnezeu. — „Stoarce“ cu voinţă, ajutat de har, fiecare dintre acţiunile tale, pentru ca să nu rămână în ele nici urmă de trufie omenească sau de iubire de sine.

Nicio afecţiune să nu te lege de acest pământ, în afara dorinţei preadumnezeieşti de a-I aduce mărire lui Cristos, iar prin El, cu El şi în El, Tatălui şi Duhului Sfânt.

Intenţie curată. Sugestiile trufiei şi pornirile trupeşti le cunoşti imediat… şi lupţi şi cu ajutorul harului, învingi.

   Dar motivele care te determină să acţionezi, chiar şi pentru faptele cele mai sfinte, nu ţi se par clare… şi percepi un glas lăuntric care îţi desluşeşte raţiuni umane… şi atât de subtil, încât îţi încolţeşte în suflet neliniştea la gândul că nu lucrezi cum trebuie — din Iubire pură, numai şi numai pentru a-L preamări pe Dumnezeu întru totul.

   Reacţionează imediat şi spune: „Doamne, nimic nu vreau pentru mine. — Ci totul întru mărirea Ta şi întru Iubire“.