Lista numerelor

Când percepi aplauzele triumfului, să-ţi sune în urechi şi râsetele pe care le-ai provocat cu nereuşitele tale.

Nu-ţi dori a fi ca acea morişcă aurită de pe vârful clădirii celei înalte: oricât ar străluci şi oricât de sus s-ar afla, n-are nimic a face cu soliditatea clădirii.

   — Mai bine ai fi ca o piatră veche de construcţie ascunsă în temelie, sub pământ, unde nimeni nu te vede: datorită ţie, casa nu se va prăbuşi.

Nu uita că eşti… depozitul de gunoi. — De aceea, dacă Grădinarul Divin te alege, şi te freacă, şi te curăţă… şi te umple de flori minunate… nici parfumul şi nici culoarea, care-ţi înfrumuseţează urâţenia, nu trebuie să te facă trufaş.

   — Smereşte-te: nu ştii că eşti lada deşeurilor?

Dacă te-ai cunoaşte, te-ai bucura să ştii că eşti dispreţuit şi inima ţi-ar plânge în faţa proslăvirii şi laudei.

Dacă taci, vei dobândi mai multă eficienţă în acţiunile tale de apostol — câţi îşi pierd „puterea“ din pricina gurii! — şi te vei feri de multe primejdii de mândrie deşartă.

Mereu spectacolul! — Îmi ceri fotografii, grafice, statistici.

   Nu-ţi trimit acest material, pentru că — îmi pare foarte respectabilă atitudinea contrarie — aş crede apoi că fac un lucru privitor la cele pământeşti… în vreme ce locul pe care vreau eu să-l privească lucrul meu este cerul.

„Deo omnis gloria“. — Pentru Dumnezeu, toată mărirea. — Este o mărturisire categorică a nimicniciei noastre. El, Isus, este totul. Noi fără El nimic nu valorăm: nimic.

   Lauda noastră de sine ar fi doar mărire deşartă; ar fi un furt, un sacrilegiu; „Eul“ nu trebuie să apară nicăieri.

Fără mine nimic nu puteţi face, a spus Domnul nostru Isus Cristos. — Şi a spus aceasta, pentru ca nici tu şi nici eu să nu ne atribuim reuşite care ale Lui sunt. — „Sine me, nihil!…“

Cum îndrăzneşti să foloseşti acea scânteie a inteligenţei divine, care este raţiunea ta, pentru altceva decât a-L preamări pe Domnul ?

Dacă viaţa ar avea alt scop decât a-L preamări pe Dumnezeu, ar fi demnă de dispreţ, mai mult: detestabilă.

Preamăreşte-L întru totul pe Dumnezeu. — „Stoarce“ cu voinţă, ajutat de har, fiecare dintre acţiunile tale, pentru ca să nu rămână în ele nici urmă de trufie omenească sau de iubire de sine.

Nu povesti faptele apostolatului „tău“ decât dacă pot fi de folos aproapelui.