Lista numerelor

Cu harul lui Dumnezeu trebuie să întreprinzi și să săvârșești imposibilul… pentru că ceea ce este posibil, toată lumea poate să facă.

Depărtează de tine această prudență umană care te face atât de prevăzător și, iartă-mi cuvântului, atât de laș.

— Să nu avem un spirit îngust, să nu fim retrograzi, cu vederi mioape, fără orizonturi înalte… Sau trudim cumva pentru noi înșine? Aceasta nicidecum. Așadar, să spunem fără teamă: O, Isuse al meu, pentru Tine trudim si… ne-ai refuza tu mijloacele practice pentru a o face? Tu știi bine că nu suntem cine știe ce; și totuși eu nu m-aș purta astfel cu un slujitor…

— Iată de ce suntem plini de speranță, siguri că Tu ne vei da ceea ce este necesar ca să te slujim.

Soluția se află în iubire. Apostolul Ioan a scris despre aceasta cuvinte care îmi merg drept la inimă: „qui autem timet, non est perfectus in caritate“. Le traduc astfel, aproape literalmente: cel care se teme nu știe să iubească.

— Așadar, tu, care ai în tine iubirea și care știi să iubești, te-ai mai putea teme? — Înainte!

Isus murise. Era un cadavru. Sfintele femei nu mai sperau nimic. El știau cât fusese de chinuit și cum Îl răstigniseră: aveau bine în minte suferința pătimirii Lui!

Știau de asemenea că soldații păzeau locul acela, că mormântul era complet închis: cine avea să împingă piatra de la intrare?, se întrebau ele, căci era vorba de o lespede enormă. Și totuși… în ciuda a toate au alergat ca să fie cu El.

Iată cum dificultățile, fie mici sau mari, sar în ochi… Dar când există iubire, nu se mai ține seama de obstacole, se merge înainte cu îndrăzneală, cu hotărâre, cu curaj. Oare nu te rușinezi văzând elanul, cutezanța și curajul acelor femei?

Dezvoltă-ți calitățile în ceea ce au ele mai nobil și mai uman. Ele pot să fie începutul edificiului sfințirii tale. În același timp, după cum ți-am mai spus și altădată, amintește-ți că trebuie „să arzi“ totul când intri în slujba lui Dumnezeu. Totul, și dacă trebuie chiar și „ce-o să se spună“, chiar ceea ce se cheamă buna reputație.

Cu profundă smerenie — împărtășindu-ne din tărie Dumnezeului nostru și nu, cum spune Psalmul, „cum forța carelor de luptă și a cailor noștri —, și fără a ne teme de părerea celorlalți, trebuie să facem astfel ca să nu mai existe în societate locuri unde Cristos să nu fie cunoscut.

Când sunt în joc treburile lui Dumnezeu, apără adevărul cu dragoste și tărie. Cu o sfântă insolență denunță erorile care uneori sunt niște mici insinuări iar altădată niște odioase raționamente sau ignoranță vădită; de obicei se arată neputința oamenilor, incapabili să admită rodnicia cuvântului lui Dumnezeu.