Lista numerelor

Reînnoiește-ți în fiecare zi dorința eficace de a te schimba, de a te uita pe tine, de a înainta „in novitate sensu“ înspre o viață reînnoită, substituind întregii noastre mizerii măreția veșnică și ascunsă a lui Dumnezeu.

Dacă ești vanitos, dacă nu te preocupi decât de confortul tău personal, dacă faci ca existența celorlalți, și chiar a lumii, să se învârtă în jurul tău, nu ai dreptul să porți numele de creștin, nici să consideri ucenic al lui Cristos. Căci El, într-adevăr, a trasat limita exigenței sale: a-și da pentru fiecare „et animam suam“, până și sufletul și viața întreagă.

Zi după zi, ca suflet generos, trebuie să înveţi să renunţi la dorinţele tale, rămânând voios şi discret, pentru a-i sluji pe ceilalţi şi pentru a le face viaţa agreabilă.

— A acţiona astfel este adevărata caritatea a lui Cristos.

Dă-mi harul să abandonez tot ce ține de persoana mea. Nu trebuie să am alte preocupării decât Gloria ta… într-un cuvânt Dragostea ta. Totul din Iubire!

Umilirea, nimicnicirea de sine — să te ascunzi, să dispari — trebuie să fie complete, absolute.

Hotărâre: dacă nu văd în aceasta o veritabilă necesitate, nu voi vorbi niciodată de treburile mele personale.

Ascultă bine, copilul meu: să te consideri fericit când te vor maltrata și te vor dezonora; când mulți vor fi cei pe care purtarea ta îi va deranja și moda va fi ca să te scuipe; căci ești „omnium peripsema“ — ca un gunoi pentru toți…

— Aceasta costă, costă chiar mult. Este o încrâncenare, până în momentul când, în sfârșit omul se apropie de Tabernacol, el care se văzuse considerat ca cel mai murdar gunoi de pe lume, un biet vierme al pământului. Și atunci spune: „Doamne, dacă Tu nu ai nevoie de onoarea mea, pentru aș avea eu nevoie de ea?

Până în clipa aceea acest copil al lui Dumnezeu nu știuse ce înseamnă a fi fericit: a ajunge la această golire, la această dăruire de sine care este o dăruire din Iubire, dar fondată pe modificare, pe durere.

O bună rețetă pentru viața ta: „nu-mi amintesc că exist“. Nu mă gândesc la problemele mele, căci nu-mi rămâne timp pentru mine“.

— Muncă și slujire.

Iată un semn evident că tu cauți sfințenia: o salutară, o bună „prejudecată psihologică“ — îngăduie-mi ca să o numesc astfel — care te face să te gândești în mod obișnuit la ceilalți, uitându-te pe tine însuți, ca să-i aduci mai aproape de Dumnezeu.

Când îți vei călca de tot în picioare eul propriu și vei trăi pentru alții, atunci vei fi instrumentul care trebuie în mâinile lui Dumnezeu.

El i-a chemat — El îi cheamă — pe ucenicii săi și le poruncește: „ut eatis“ — mergeți și căutați și pe alții!

Dacă vrei într-adevăr să dobândești viața și onorurile veșnice, învață să faci abstracție, în multe cazuri, de nobilele tale ambiții personale.

„Eul“ tău nu-l pune în sănătatea ta, în faima, în cariera, în ocupațiile tale, în fiecare pas pe care îl faci… Cât e de trist! Se pare că ai uitat că „tu“ nu ai nimic, că totul este al Lui.

Când, de-a lungul zilei, te vei simți umiliți, poate fără motiv, când te vei gândi că judecata ta ar trebui sa prevaleze, când vei observa că „eul“ tău se frământă în fiecare moment (ceea ce este al tău, al tău, al tău…), fii sigur că ai nevoie să fie „omorât“ egoismul tău.