Lista numerelor

Ce datorie ai tu la Dumnezeu, Tatăl tău! El ți-a dăruit viața, inteligența, voința… El ți-a dat harul: Duhul Sfânt; pe Isus în ostie; filiația divină; pe Preasfânta Fecioară, Mama lui Dumnezeu și Mama noastră; El ți-a dat posibilitatea de a lua parte la Sfânta Liturghie și îți acordă iertarea păcatelor. Iertarea Sa, și de atâtea ori! Ți-a dat daruri nenumărate, unele extraordinare…

— Spune-mi, copilul meu: cum i-ai răspuns tu?, cum ii răspunzi?

Meditează adesea adevărul acesta: sunt catolic, sunt copil al Bisericii lui Cristos! El a făcut să mă nasc într-un cămin care este al său, fără nici un merit din parte-mi. Câte îți datorez, O, Doamne, Dumnezeul meu!

„Meus es tu“ — tu ești al Meu, Domnul ți-a spus-o.

— Acest Dumnezeu, care este numai frumusețe, înțelepciune, măreție și bunătate, să te gândești că El ți-a spus ție că ești al Lui!… și că tu nu știi cum să-I răspunzi!

Dacă ne-am da cu adevărat seama de ceea ce suntem, copiii mult iubiți ai Tatălui nostru din Ceruri, cum am putea să nu fim mereu voioși? — Gândește-te la aceasta.

Un gând foarte aproape de realitate: cât de bun este Domnul, El care a venit să mă caute, El care m-a făcut să cunosc această sfântă cale care mă face să fiu demn de aceasta, El care mă face să iubesc toate făpturile pentru a le da pacea și bucuria!

— Înaintează deci cu încredere și cu grijă ca să-i răspunzi cu adevărat.

Domnul meu Isus are o Inimă mai sensibilă decât inimile tuturor oamenilor buni împreună. Să luăm un om bun (bun în medie), care ar ști că o persoană anumită îl iubește, fără a aștepta în schimb vreo satisfacție sau recompensă (ceea ce se numește a iubi pentru a iubi); și dacă acel om ar ști și că singura dorință a acelei persoane este ca el să accepte să fie iubit, fie chiar de departe, ar întârzia el oare să răspundă la o iubire atât de dezinteresată?

— Să admitem că Persoana iubită este atât de puternică încât să poată orice. Sunt sigur că ea ar sfârși nu numai prin a se lăsa înduplecată de iubirea fidelă a făpturii (cu toate mizeriile acelui biet suflet), dar că de asemenea ar da cui o iubește toată frumusețea, toată știința și toată puterea supraomenească necesară ca să evite ochilor lui Isus să se ofenseze privind acea biată inimă care-L adoră.

— Iubește deci fiule, iubește și speră.

Bucuria este consecința normală a filiațiunii divine: nu știm noi oare că suntem iubiți de Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne acceptă, ne ajută, ne iartă?

— Să-ți amintești bine și totdeauna: chiar când se pare că totul se prăbușește, de fapt nimic nu se întâmplă! Dumnezeu nu pierde bătăliile.

După cum limpede ai văzut-o: Dumnezeu te-a ales în timp ce atâția alții nu-L cunosc. El vrea ca să fii o temelie, o piatră de fundație pe care să se sprijine viața Bisericii.

Meditează bine realitatea aceasta și vei trage mai multe consecințe practice pentru conduita ta obișnuită: piatra de fundație — poate ascunsă, fără strălucire — trebuie să fie solidă, să nu fie în nici un fel fragilă, ea trebuie să servească drept bază de susținere a edificiului…, altfel rămâne izolată.

Dumnezeu mă iubește… și apostolul Ioan scrie: „să-L iubim deci pe Dumnezeu deoarece El ne-a iubit cel dintâi“.

— Mai mult, Isus se adresează fiecăruia dintre noi, în ciuda slăbiciunilor noastre atât de evidente, ca să ne întrebe, ca pe Petru: „Simon, fiul lui Iona, mă iubești tu mai mult ca aceștia?

— Atunci trebuie să-I răspunzi: „Doamne, Tu știi toate, Tu știi că te iubesc!“ adăugând cu umilință: „fă să te iubesc mai mult, sporește iubirea mea“!

Privilegiul — suprema fericire — de a ne putea număra printre copiii lui Dumnezeu, este totdeauna nemeritat.