Lista numerelor

Dacă-L iubești pe Domnul trebuie „în mod necesar“ să simți binecuvântata povară a sufletelor pe care trebuie să le aduci la Dumnezeu.

Un apostol care nu practică în mod obișnuit, metodic, rugăciunea ajunge să cadă în lâncezeală… și încetează să mai fie apostol.

Nu pune obstacole în calea harului: trebuie să te convingi că pentru a fi o plămadă, trebuie să fii sfânt, să lupți pentru ca să te identifici cu El.

Sunt cu totul de părerea ta: „ei“ sunt cei care trebuie să te preocupe. Dar cea dintâi preocupare a ta trebuie să se îndrepte către tine însuți, către viața ta lăuntrică. Altfel nu le vei putea fi util.

Dumnezeu, Domnul Cristos, vrea să fii sfânt ca să-i sfințești pe ceilalți. — Și pentru aceasta trebuie ca tu să reflectezi cu curaj și cu sinceritate, să te întorci către Domnul și Dumnezeul nostru… și numai apoi să te întorci spre lume.

S-a semnalat deseori primejdia acelor fapte pe care nici o viață lăuntrică nu le animă: dar ar trebui, de asemenea, semnalată primejdia vieții lăuntrice fără de fapte, în măsura în care așa ceva se poate găsi.

Sfinţenia — adevărata sfinţenie — se revarsă din vasul său pentru a umple alte inimi, alte suflete.

Noi, copiii lui Dumnezeu, ne sfinţim sfinţind pe alţii. Se răspândeşte în jurul tău viaţa creştină? Gândeşte-te la aceasta în fiecare zi.

Fără viața interioară, fără pregătire, nu există apostolat veritabil, nici fapte rodnice: munca devine precară, chiar iluzorie.

— Ce răspundere au deci copiii lui Dumnezeu! De aceea trebuie să ne fie foame și sete de El și de învățătura Lui.

După cum imensa mașinărie a zeci de uzine se oprește neputincioasă când se întrerupe curentul electric, tot astfel apostolatul încetează să mai fie fecund când lipsesc rugăciunea și mortificarea, care mișcă într-atât Inima Preasfântă a lui Cristos.

Apostolatul, care este o manifestare evidentă a vieții spirituale, se poate compara cu un flux constant care ne face să înălțăm pe plan supranatural orice eveniment — mare sau mic — al zilei, în virtutea iubirii de Dumnezeu pe care o punem în totul.

Isuse, fie ca sărmana mea inimă să se umple de oceanul iubirii tale! Fie ca valurile lui să mă spele de orice mizerie!… Ca apele pure și pline de ardoare ale inimii Tale să se reverse într-a mea! Și astfel copleșit, fie ca dorința mea de a Te iubi să se spulbere și să piară, nemaiputând să cuprindă acest divin incendiu de iubire! Iar acea Iubire care este a Ta să se reverse în cascade dătătoare de viață, irezistibile și roditoare, peste alte inimi, pe care atingerea acestor ape le va face să se-nfioare de Credință și Caritate.

Vom merge la Isus, în Tabernacol, pentru a-L cunoaște, a-I asimila învățăturile și pentru a oferi sufletelor această hrană.