Lista numerelor

Dacă nu întâmpină dificultăți, lucrurile pe care trebuie să le facem nu mai prezintă interes, din punct de vedere strict uman… și chiar dintr-un punct de vedere supranatural. Dacă nu întâmpini rezistență când bați un cui în perete, ce vei putea atârna de acel cui?

„Auzind aceasta — că Regele a venit pe lume — Irod s-a tulburat şi o dată cu el tot Ierusalimul“.

Tot astfel se întâmplă astăzi: în faţa măreţiei lui Dumnezeu, care se manifestă în mii de feluri, se găsesc persoane care se tulbură — chiar printre cele care deţin o autoritate. Pentru că… ele nu-L iubesc pe Dumnezeu mai presus de toate; nu vor să urmeze inspiraţiile Lui, aşezând astfel o piedică în calea divină.

—Tu continuă să trudeşti, nu te îngrijora; caută pe Domnul, roagă-te…, şi El va triumfa.

Plin de încredere îți spuneam: „Fiul meu, nu-mi ascund obstacolele pe care le vom întâlni dacă vrem să împărtășim „nebunia“ noastră altor apostoli. Unele dintre acestea vor părea de netrecut… dar „inter medium montium pertransibunt aquae“ — în mijlocul munților vor pătrunde ape; spiritul supranatural și elanul zelului nostru vor sfredeli munții și vom învinge obstacolele acestea“.

Ești tu în stare să treci prin umilințele pe care Dumnezeu ți le cere, peste niște aspecte care nu au importanță și care nu întunecă adevărul? Nu poți s-o faci? Înseamnă că nu iubești virtutea umilinței.

Când vei primi o lovitură foarte grea, o Cruce oarecare, nu trebuie să te întristezi. Din contra, cu chipul senin va trebui să-I mulțumești Domnului pentru ea.

Cât te face să suferi disprețul, chiar dacă te străduiești să-l iubești!

— Nu te mira și oferă-l lui Dumnezeu.

„In silentio et in spe erit fortitudo vestra“ — în tăcere și în speranță stă tăria voastră — îi asigură Domnul pe ai săi. A tăcea și a se încrede, iată două căi esențiale în clipele de restriște când ajutorul semenilor îți va fi refuzat.

O suferință pe care o înduri fără să te plângi — observă-L pe Isus în Sfânta Sa Patimă și Moarte — este și ea o dovadă a Iubirii.

Cântărește binele făcut sufletului tău de toți cei care, în timpul vieții tale, te-au chinuit sau au încercat să te chinui.

— Alții îi vor considera pe aceștia dușmani. Cât despre tine, încearcă să-i imiți pe sfinți; consideră-te ca prea neînsemnat ca să fi avut dușmani și numește-i mai curând „binefăcători“. Vei vedea că rugându-te lui Dumnezeu pentru ei, vei sfârși prin a simți pentru ei simpatie.

Ascultă bine, copilul meu: să te consideri fericit când te vor maltrata și te vor dezonora; când mulți vor fi cei pe care purtarea ta îi va deranja și moda va fi ca să te scuipe; căci ești „omnium peripsema“ — ca un gunoi pentru toți…

— Aceasta costă, costă chiar mult. Este o încrâncenare, până în momentul când, în sfârșit omul se apropie de Tabernacol, el care se văzuse considerat ca cel mai murdar gunoi de pe lume, un biet vierme al pământului. Și atunci spune: „Doamne, dacă Tu nu ai nevoie de onoarea mea, pentru aș avea eu nevoie de ea?

Până în clipa aceea acest copil al lui Dumnezeu nu știuse ce înseamnă a fi fericit: a ajunge la această golire, la această dăruire de sine care este o dăruire din Iubire, dar fondată pe modificare, pe durere.

Fortifică-ți spiritul prin pocăință, și în clipele grele nu te vei descuraja.

Când vei fi în vreo nevoie, când vei da peste orice fel de necaz, mic sau mare, invocă-l pe Îngerul Păzitor, ca el să-ți rezolve problema cu Isus, sau să te ajute el, după caz.