Lista numerelor
Umilința lui Isus! În contrast cu ea, ce rușine pentru mine — pulbere nemernică — de a-mi ascunde deseori orgoliul sub pretextul demnității, al dreptății… Și astfel, în loc să-L urmez pe Învățător, câte ocazii pierdute sau nefolosite, pentru că n-am știut să le dau sensul divin!
Dacă ceva în mine îți displace, Doamne, spune-mi, și voi lepăda acel lucru din ființa mea!
Când i-a chemat Domnul, cei dintâi Apostoli se găseau lângă barca veche, cârpindu-și năvoadele rupte. Domnul le-a spus să-L urmeze și ei, „statim“, imediat, „relictis omnibus“, lăsând totul da, totul! L-au urmat…
Iar noi, care dorim să-i imităm, se întâmplă câteodată că nu reușim să abandonăm tot. Ne rămâne o afecțiune în inimă, o eroare în viața noastră, pe care nu voim să le suprimăm pentru a le oferi Domnului.
— Vei reuși să-ți cercetezi cugetul pătrunzând în adânc?
— Să nu rămână acolo nimic care să nu fie al Lui! Altfel nici tu, nici eu, nu-L iubim într-adevăr.
Creștini! Viața noastră trebuie să fie cât mai obișnuită, să vrem să facem în fiecare zi exact lucrurile pe care le avem de făcut; să ducem la bun sfârșit în lume misiunea noastră divină prin îndeplinirea micilor îndatoriri de fiecare clipă.
— Sau mai bine zis: să ne străduim să le îndeplinim, pentru că se va întâmpla să nu reușim și să ne vedem obligați să-I mărturisim Domnului, seara, când ne facem examenul de conștiință: nu-Ți ofer virtuți, astăzi nu-Ți pot oferi decât defecte, dar, prin harul Tău, voi ajunge să merit titlul de învingător.
Document tipărit din https://escriva.org/ro/book-subject/forja/37304/ (07.05.2024)