Lista numerelor

Tu care te știi lipsit de virtuți, de talent, de daruri… nu simți nevoia să strigi ca orbul Bartimeu: Isuse, Fiul lui David, fie-ți milă de mine!

— Ce frumoasă iaculatorie! Repet-o adesea: Doamne, fie-ți milă de mine! — El te va auzi și-ți va răspunde.

Un act de credință: împotriva Lui nu se poate face nimic! Nici împotriva alor săi!

Umple-te de credință, de siguranță! Este ceea ce ne spune Domnul prin gura lui Ieremia: „orabitis me, et ego exaudiam vos“: ori de câte ori veți recurge la Mine, ori de câte ori vă veți ruga, Eu vă voi asculta!

Un bolnav este adus la Isus și El îl privește? — Contemplă atent scena aceasta și meditează cuvintele Lui: „confide fili“ — ai încredere, fiule.

— Iată ce-ți spune Domnul atunci când te apasă povara greșelilor tale: credință! Credința este ceea ce contează în primul rând; apoi trebuie să te lași condus ca cel ce nu poate merge cu o ascultare lăuntrică plina de supunere!

Ne lipseşte credinţa. În ziua când vom avea virtutea aceasta — încrezători în Domnul şi în Maica sa, — vom fi curajoşi şi sinceri. Dumnezeu, care este Dumnezeul de totdeauna, va face atunci minuni prin mâinile noastre.

— Dăruieşte-mi, o Isuse, credinţa aceasta pe care sincer o doresc! Maică Preacurată, sfânt mea Mamă, fă-mă să cred!

Dacă te lovești de munți, de obstacolele, de neînțelegeri, de intrigi, voite de satana și îngăduite de Dumnezeu, tu să-ți păstrezi credința, o credința unită cu fapte, o credință unită cu sacrificiu, o credință unită con smerenia.

În fața aparentei nerodnicii a apostolatului tău, te simți asaltat de semnele premergătoare unui val de descurajare pe care credința ta îl respinge cu fermintate… Dar îți dai în același timp seama că ai nevoie de mai multă credință, de o credință mai smerită, mai vie și mai activa.

Tu, care nu visezi decât mântuirea sufletelor, trebuie să strigi ca tatăl acelui tânăr bolnav, posedat de diavol: „Domine adiuva incredulitatem meam!“ — Doamne, vino în ajutorul necredinței mele!

Să n-ai nici o îndoială: minunea se va repeta!

Măsurile luate de unele guverne care vor să se asigure că în țările lor credința a murit complet îmi aduc aminte de sigiliile pe care Sanhedrinul le pusese pe Mormântul lui Isus.

— El care nu era supus la nimic și la nimeni a înviat în ciuda tuturor acelor piedici.

Datorită smereniei se descoperă credința cea adevărată. „Dicebat enim intra se“ — acea sărmană femeie își zicea în ea însăși: „si tetigero tantum vestimentum eius, salvus ero“ — dacă ajung numai să-i ating marginea veșmântului său, voi fi salvată.

— Câtă umilință la ea, și asta ca un rod și un semn al credinței sale!

Îți lipsește credința…, și îți lipsește iubirea. Altfel ai fi recurs mai demult și mai des la Isus, cerându-I una sau alta.

— Nu mai aștepta. Invocă-I și vei auzi pe Cristos spunându-ți: „ce vrei să fac pentru tine?“ Astfel l-a întâmpinat El pe acel sărman orb care din marginea drumului nu înceta să-I cheme.

Răutatea unora și ignoranța multora: iată dușmanii lui Dumnezeu și ai Bisericii.

— Sa reducem la tăcere pe răuvoitori și să luminăm cugetul ignorantului… Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin străduințele noastre vom salva lumea.