Lista numerelor

Un fiu al lui Dumnezeu nu are teamă nici de viață, nici de moarte, deoarece simțul înfierii divine constituie temeiul vieții sale spirituale. Dumnezeu este părintele meu — gândește el. El este Autorul a tot binele. El este însăși Bunătatea.

— Dar tu și cu mine, acționăm noi într-adevăr ca niște copii ai lui Dumnezeu?

Cât de mult iubea Voința lui Dumnezeu bolnava aceea pe care o ajutam sufletește! Ea vedea în lunga și dureroasa ei boală, în nenumăratele ei suferințe, doar o binecuvântare și iubirea de predilecție a lui Isus. Și chiar dacă afirma, în umilința ei, că merita pedeapsa aceasta, teribila durere pe care o simțea în tot organismul nu reprezenta pentru ea o pedeapsă, ci o favoare din partea milostivirii divine.

— Am vorbit despre moarte. Și despre Cer. Și despre cele ce avea să-I spună ea lui Isus și Sfintei Fecioare… și că va face o „lucrare“ mai bună acolo sus, decât aici. Dorea să moară când va voi Dumnezeu…, dar, striga ea plină de bucurie — ce păcat dacă ar fi chiar astăzi! Ea privea moartea cu bucuria celui care știe că, murind, își va regăsi Tatăl.

Nu te teme de moarte. Ea e prietena ta.

— Străduiește-te să te obișnuiești cu realitatea aceasta.

— Și amintește-ți de ea mia ales când ghimpele cărnii te va tulbura.

— Îmi destăinuia: „mă gândeam zilele aceste la moarte ca la o odihnă, cu toate faptele mele rele. Și-mi spuneam: dacă aș primi vestea că ea a sosit ceasul morții“, cu câtă bucurie aș răspunde: „a sosit ceasul Vieții“.

A muri este lucru bun. Cum se poate să avem credință și în același timp și teamă de a muri? Dar atâta vreme cât Domnul vrea să te țină pe pământ, să mori ar fi pentru tine o lașitate. Să trăiești, să trăiești și să suferi, și să trudești din Iubire: iată ce se cuvine.

De n-ar fi decât o dată pe zi, închipuiește-ți că trăiești ultimele clipe, ca să vezi în lumina aceasta evenimentele din fiecare zi.

Te asigur că vei face o bună experiență în pacea pe care o dă această contemplare.