Lista numerelor

În jurul tău se află multă lume și tu nu ai dreptul să fii o piedică a binelui lor spiritual, a fericirii lor veșnice.

— Ai obligația să fii sfânt, să nu decepționezi pe Dumnezeu, având în vedere alegerea al cărui obiect ai fost, să nu dezamăgești nici aceste făpturi care așteaptă atâta de la viața ta de creștin.

Face un rău Bisericii cel care încetează să lupte: el aduce prejudicii misiunii ei divine, fraților săi, tuturor sufletelor.

— Fă-ți un examen al conștiinței: pentru iubirea de Dumnezeu nu-i așa că ai putea să depui mai mult entuziasm în truda ta spirituală? Mă rog pentru tine și pentru toți. Așadar, fă-o și tu!

Să fii sfânt! Un fiu al lui Dumnezeu are datoria să exagereze în exercitarea virtuții, dacă se poate exagera în privința aceasta… Oamenii se vor privi atunci în El ca într-o oglindă și numai dacă el țintește foarte sus, vor ajunge și ceilalți pe la mijloc.

Nu neglija practicarea corectării frățești, care este o evidentă manifestare a virtuții divine a carității. Aceasta costă! Este cu mult mai ușor să nu o faci deloc. E mai ușor! Dar nu e supranatural.

— Va trebui să dai socoteală lui Dumnezeu și de astfel de omisiuni.

Dacă știi cum să-i iubești pe ceilalți și răspândești în jurul tău această afecțiune care este caritatea lui Cristos, plină de finețe și de atenții delicate — atunci voi toți veți putea să vă bizuiți unul pe celălalt. Iar acela care se va simți pe punctul de a cădea, se va simți sprijinit — și antrenat — de această forță fraternă, ca să rămână fidel lui Dumnezeu.

Dacă ai fost ales, chemat de Iubirea de Dumnezeu ca să-L urmezi, ai obligația să răspunzi la aceasta… și ai de asemenea datoria, nu mai puțin importantă, de a-i călăuzi pe frații tăi, oamenii, de a contribui la sfințenia lor și de a-i aduce pe drumul cel bun.

— Ah! Când te vei decide!

Mulți oameni în jurul tău duc o viață complet sacrificată dintr-un motiv pur uman; aceste sărmane făpturi nu-și dau seama că sunt copiii lui Dumnezeu, dacă se comportă astfel o fac poate din orgoliu, pentru a fi remarcate, pentru a-și pregăti un viitor mai comod: și se lipsesc de toate!

Iar tu, care duci blânda povară a Bisericii, a lor tăi, a prietenilor tăi, tu ce faci? Reacționezi oare în mod cu adevărat responsabil?

În fața priveliștii atâtor suflete care ne așteaptă, în fața acestei răspunderi mărețe, poate vei începe să gândești ceea ce și eu fac uneori: prin mine se va îndeplini oare toată această lucrare? Prin mine, care sunt atât de neînsemnat?

— Să deschidem însă Evanghelia, ca să vedem cum vindecă Isus pe cel orb din naștere: cu noroi rezultat din praful de pe drum și salivă.

Este tocmai ce suntem, tu și eu, foarte conștienți de mizeria noastră, de nimicul din care suntem făcuți; dar cu harul lui Dumnezeu și prin bunăvoința noastră vom deveni și noi tămăduitori! — vom lumina, vom da din puterea noastră celorlalți.

A lucra la sfințirea noastră personală, iată ceea ce se repercutează asupra sfințeniei unui mare număr de suflete și asupra sfințeniei Bisericii lui Dumnezeu.

Câmpul Domnului este fertil; sămânța sa este bună. De aceea, când în lumea aceasta apare neghina, să n-ai nicio o îndoială: înseamnă că oamenii nu i-au răspuns lui Dumnezeu. Și în primul rând creștinii care au adormit și au lăsat teren liber dușmanului.

— Nu te lamenta de aceasta: ar fi nefolositor. În schimb, examinează-ți propria conduită.

În ciuda pasiunilor tale, asupra ta cade răspunderea sfințeniei, a vieții creștine și a eficacității celorlalți.

Nu ești o piesă izolată. Dacă te oprești, câte persoane poți imobiliza! Câtor oameni le poți aduce prejudicii!

Gândește-te la Maica ta, Sfânta Biserică, și înțelegi că dacă suferă un mădular, tot corpul se resimte!

— Corpul tău are trebuință de fiecare din mădularele sale și fiecare mădular are nevoie de tot corpul. — Bietul de mine, dacă mâna mea ar înceta să se miște sau dacă inima ar înceta să mai bată!