Lista numerelor

Tu trebuie să ai măsura, forţa, simţul răspunderii pe care cea mai mare parte a oamenilor n-o capătă decât după mulţi ani, odată cu vârsta. Chiar tânăr fiind vei obţine toate acestea dacă simţul divin propriu unui fiu al lui Dumnezeu rămâne viu în tine; într-adevăr, el îţi va da, mai mult decât persoanelor vârstnice, calităţile necesare pentru a duce la bun sfârşit munca ta de apostol.

Prin viața ta de pietate vei căpăta obișnuință de a practica virtuțiile care sunt cele ale condiției tale de fiu al lui Dumnezeu, de creștin.

— Și, cu aceste virtuți, vei dobândi toată gama de valori spirituale, care par mici, dar care în realitate sunt mari; pietre prețioase ce strălucesc și pe care trebuie să le culegem pe cale pentru a le așeza la picioarele tronului lui Dumnezeu, în slujba oamenilor: simplitatea, bucuria, cinstea, pacea, micile renunțări, serviciile ce trec neobservate, împlinirea conștiincioasă a datoriei, amabilitatea…

Nu te lăsa pe panta facilității! Nu aștepta Anul Nou ca să iei hotărâri. Toate zilele anului sunt bune spre a lua hotărâri bune. „Hodie, nunc!“ — Astăzi și acum!

Sunt niște bieți defetiști cei care așteaptă Anul Nou ca să înceapă… pentru că, de altfel, în cele din urmă, nu încep absolut nimic!

Dezvoltă-ți calitățile în ceea ce au ele mai nobil și mai uman. Ele pot să fie începutul edificiului sfințirii tale. În același timp, după cum ți-am mai spus și altădată, amintește-ți că trebuie „să arzi“ totul când intri în slujba lui Dumnezeu. Totul, și dacă trebuie chiar și „ce-o să se spună“, chiar ceea ce se cheamă buna reputație.

Lucrează cu bucurie, cu pace, în prezența lui Dumnezeu.

— Astfel vei realiza îndatorirea ce-ți revine și o vei face, în plus, cu bun simț: vei merge până la capăt chiar dacă te va cuprinde osteneala; o vei duce la bun sfârșit…, iar lucrările tale vor fi plăcute lui Dumnezeu.

Am suferit de condescendența — transigența și intransigența — acestui om foarte atotștiutor și foarte sfânt când spunea: cu toate mă obișnuiesc în afară de ofensa pe care i-aș putea-o aduce lui Dumnezeu.

Doamne, Îl asigurai tu, îmi place să fiu recunoscător, vreau să fiu mereu astfel, și față de toți.

— Ei bine, iată: nu ești o piatră…, nici un erete…, nici un catâr. Nu ești dintre ființele care-și au sfârșitul aici, pe lumea aceasta. Căci Dumnezeu a vrut să facă din tine un bărbat sau o femeie — unul din copiii săi — … și te iubește „in caritate perpetua“ — cu o iubire veșnica.

— Tu, care vrei să fii recunoscător, vei face o excepție pentru Domnul? — Fă deci astfel încât să țâșnească impetuos din inima ta o rugăciune de mulțumire zilnică.

M-ai auzit adesea vorbind de apostolatul „ad fidem“. Nu mi-am schimbat părerea; ce minunat câmp de lucru ne așteaptă în lumea întreagă cu cei care nu cunosc adevărata credință, dar care totuși sunt nobili, generoși și plini de voie bună.