Lista numerelor

Copii ai lui Dumnezeu. — Purtători ai singurei făclii ce poate ilumina căile pământene ale sufletelor, ai unicei flăcări nicicând întunecată cu umbre, penumbre sau alte obscurități.

— Domnul se slujește de noi ca de niște făclii, pentru ca lumina aceasta să lumineze…, de noi depinde să fie nenumărați cei care nu rămân în întuneric, ci care merg căile ce duc spre viața eternă.

Numeroşi sunt cei care se întreabă, cu un aer îngâmfat: şi eu de ce să mă apuc să intru în viaţa altora?

— Pentru că în calitatea ta de creştin ai obligaţia de a pătrunde în viaţa celorlalţi ca să îi slujeşti!

— Pentru că El a intrat în viaţa ta şi într-a mea!

Reînnoiește-ți în fiecare zi dorința eficace de a te schimba, de a te uita pe tine, de a înainta „in novitate sensu“ înspre o viață reînnoită, substituind întregii noastre mizerii măreția veșnică și ascunsă a lui Dumnezeu.

Dacă ai fost ales, chemat de Iubirea de Dumnezeu ca să-L urmezi, ai obligația să răspunzi la aceasta… și ai de asemenea datoria, nu mai puțin importantă, de a-i călăuzi pe frații tăi, oamenii, de a contribui la sfințenia lor și de a-i aduce pe drumul cel bun.

A fi creștin în lume nu înseamnă a te izola, ci dimpotrivă! — Aceasta înseamnă mai curând să iubești pe toți, dorind să aprinzi în toți oamenii flacăra iubirii lui Dumnezeu.

Noi creștinii, tineri în spirit, culegem minunatul tezaur al Evanghelii — tezaur mereu nou — ca s-o face să ajungă în cele patru colțuri ale pământului.

Cât de bine se aplică fiilor lui Dumnezeu cuvintele Sfântului Ambrozie când vorbește de măgărușul legat de asinul de care avea nevoie Isus pentru triumful lui. Iată acel comentariu: „numai o poruncă a Domnului putea să-l dezlege. Au fost mâinile Apostolilor care l-au dezlegat. Pentru a face aceasta, trebuie o purtare anume și un har special. Fii și tu un apostol pentru ca astfel să-i eliberezi pe cei care sunt captivi“.

— Lasă-mă să fac o altă glosă la acest text: de câte ori din ordinul lui Isus, trebuie să dezlegăm sufletele, căci El are nevoie de ele pentru triumful său, mâinile noastre să fie atunci niște mâini de apostoli, precum și faptele și viețile noastre… Atunci Dumnezeu va da de asemenea harul pe care-L dă apostolatului, să desfacă lanțurile celor care sunt legați.

Niciodată nu putem să ne însușim puterea lui Isus când El trece printre noi. Domnul trece și ne transformă sufletele când ne strângem în jurul Lui ca o singură inimă, un singur mod de a privi, cu aceeași dorință de a fi buni creștini. Dar cel care este acolo nu ești tu, nici eu, ci El. Este Cristos care trece!

— Apoi el rămâne să locuiască în inimile noastre — în a ta și în a mea! — și în tabernacolele noastre.

— Isus este cel care trece, Isus este cel care rămâne. Este aici, în tine, în fiecare dintre voi și în mine.

Cărțile din care citea aveau mereu ca semn de carte o fâșie de hârtie cu această deviză, scrisă cu litere mari și energice: „Ure igne Sancti Spiritus!“: să arzi de flacăra Duhului Sfânt!

Noi, cei care păstrăm în inimă adevărul lui Cristos, trebuie să așezăm acest adevăr în inima și viața celorlalți. Contrariul ar însemna nepăsare, rod al unei tactici eronate.

Gândește-te din nou: ți-a cerut Cristos ție voie ca să pătrundă în sufletul tău? — El ți-a lăsat libertatea de a-L urma, dar a venit să te caute, pentru că astfel a voit El.

Nu fi atât de timorat! În calitate de creștin ai dreptul și datoria să provoci în suflete criza salvatoare care le va face să trăiască cu fața către Dumnezeu.

Aceasta este pentru rugăciunea ta, suflet de apostol: Doamne, ajută-mă să mă arăt exigent față de persoane: ajută-mă să le înflăcărez pe toate cu flacăra Iubirii, care trebuie să fie unicul motor al activităților noastre.