Lista numerelor

Caraghioslâcul de a lua moda drept linie de conduită… pentru a te convinge este de ajuns să priveşti câteva portrete vechi.

Pentru tine, transcriu dintr-o scrisoare: „umilinţa evanghelică mă încântă. Dar mă şi revoltă spiritul de turmă și inconștiența unor creştini, care discreditează astfel Biserica. La aceştia trebuie să se fi gândit acel scriitor ateu care a spus că morala creştină este o morală de sclavi…”. În realitate, noi suntem nişte servitori: servitori ridicaţi la rangul de fii ai lui Dumnezeu, care nu vor să se comporte ca nişte sclavi ai pasiunilor lor.

Nu uita că în chestiunile omeneşti şi ceilalţi pot avea dreptate: văd aceeaşi problemă ca şi tine, dar dintrun punct de vedere diferit, sub o altă lumină, cu o altă umbră, cu un alt contur.

– Numai în materie de credinţă şi de morală există un criteriu indiscutabil: acela al Mamei noastre Biserica.

Vocaţia ta de creştin îţi cere să fii cu totul în Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să te ocupi de lucrurile pământești, folosindu-le cu obiectivitate așa cum sunt: pentru a I le restitui.

O eroare fundamentală de care trebuie să te ferești: a gândi că obiceiurile şi cerinţele – nobile şi legitime – ale timpului şi mediului tău nu pot fi orânduite şi acordate la sfințenia doctrinei morale a lui Isus Cristos.

Observă că am precizat: cele care sunt nobile şi legitime. Celelalte nu au drept de cetăţenie.

Nu te înţeleg atunci când, vorbind despre chestiuni de morală şi de credinţă, îmi spui că eşti un catolic independent…

– Independent faţă de cine? Această falsă independenţă echivalează cu ieşirea de pe calea lui Cristos.

Câtă milă provoacă acei care afirmă – în numele tristei lor experienţe personale – că nu poţi fi cast, trăind şi lucrând în mijlocul lumii! Cu raţionamente aşa de puţin coerente, nu ar trebui să se simtă jigniţi dacă alţii ofensează memoria părinţilor lor, a fraţilor şi surorilor, a soţiilor, a soţilor.