Lista numerelor

Când lucrezi pentru extinderea unei acțiuni apostolice, un „nu” nu trebuie niciodată să fie considerat un răspuns definitiv: insistă!

Eşti prea „prevăzător” sau prea puţin „supranatural”, de aceea vrei să fii foarte abil: nu inventa tu însuţi „obiecţii” şi nu încerca să le „înlături” pe toate.

– Poate că acela care te ascultă este mai puţin „abil” sau mai „generos” decât tine şi, întrucât se încrede în Dumnezeu, nu îţi va opune atâţia „dar”.

Sunt feluri de comportament atât de circumspecte, încât, într-un cuvânt, ele echivalează cu laşitatea.

Să fii convins: Când se lucrează pentru Dumnezeu, nu există dificultăți care nu pot fi depășite, nici descurajare care să te facă să-ți abandonezi îndatorirea, nici eșecuri demne de acest nume, oricât de infructuoase ar părea rezultatele.

Credinţa ta este destul de puţin eficientă: s-ar crede că este mai degrabă cea a unui bigot decât cea a unui om care luptă pentru a fi sfânt.

Seninătate, cutezanţă! Cu aceste virtuţi vei pune în derută coloana a cincea a celor slabi, a fricoșilor, a trădătorilor.

M-ai asigurat că vrei să lupţi neîncetat. Şi acum mi te întorci abătut.

Vezi, chiar din punct de vedere omenesc nu este bine să primeşti lucrurile gata făcute, fără piedici. Trebuie neapărat să pui și tu ceva – mult! – de la tine. Dacă nu, cum vei deveni oare sfânt?

Nu te hotărăşti să lucrezi la această operă supranaturală, pentru că, pretinzi tu, ţi-e teamă că nu te vei pricepe, că vei eşua într-un demers. Dacă te vei gândi mai mult la Dumnezeu, aceste false motivaţii vor dispărea.

Uneori cred că acei puțini dușmani ai lui Dumnezeu şi ai Bisericii Sale nu trăiesc decât datorită fricii pe care o simt mulţi oameni buni, și mi se face rușine.

Când am vorbit, mi-a spus că prefera să nu iasă niciodată din baraca în care trăia, pentru că îi plăcea mai mult să numere grinzile „staulului” său decât stelele de pe cer.

– Mulţi oameni sunt aşa: incapabili să depășească lucrurile lor mărunte ca să ridice ochii către cer; este timpul ca ei să capete o viziune mai înaltă!

Înţeleg bucuria supranaturală şi omenească a cuiva care a avut norocul să se găsească în primele rânduri ale semănatului divin.

„Este minunat să te simți unic, să răscolești un oraș și împrejurimile lui”, repeta el, plin de convingere.

– Nu aştepta până când ai mai multe mijloace sau până când vin și alții: sufletele au nevoie de tine astăzi, acum.

M-ai făcut să surâd pentru că te înţeleg foarte bine când îmi spui: mă entuziasmez la gândul de a mă duce în alte ţări, ca să deschid un drum care poate va merge departe… Va trebui să mă informez dacă sunt oameni pe Lună…

– Cere-i Domnului să-ţi mărească acest zel apostolic.